Pisica in mitologie

Pisica a fost vazuta intotdeauna ca fiind o felina vicleana, gratioasa, frumoasa si inteligenta…asemeni oricarui animal care da nastere pui, pisica este o mama extrem de grijulie cu pui ei, primejdioasa (uneori, se spune ca mamele sunt la fel de rele ca pisicile) atunci cand este vorba de apararea puilor ei si o buna "educatoare" in ceea ce priveste educatia micilor odrasle.

Istoria integrarii micii feline in societatea umana a avut un drum sinuos. Sacra, idolizata si tot odata si idolatrizata, hulita, arsa pe rug alaturi de stapanele ei in Evul Mediu, mica felina devine in timpul Renasterii, favorita femeilor si a copiilor, fiind acceptata cu multa bunavointa si de barbatii casei. Dorita initial pentru ajutorul nepretuit pe care-l il da omului in lupta sa contra rozatoarelor, ulterior pisica paseste pragul caselor si ajunge o agreabila partenera in viata noastra zilnica, starnind interesul crescatorilor, care adauga mereu lumii pisicesti o noua rasa, o noua varietate de culori sau modele…

In Antichitate, pisica a fost obiectul unui adevarat cult religios, dupa cum spun si dovedesc colectiile de mumii si statuete provenite din Egipt. Dupa cucerierea Ethiopiei (dupa cum spun unele izvoare scrise, de aici porneste originea reala a pisici) de catre regele Ursitasen I, din dinastia a XII -a, pisica a fost adusa in Egipt inmultindu-se aici in plina prosperitate. In Egipt templele adaposteau cateo familie de pisici, iar fiecare lacas sfant adapostea o anumita rasa de pisici si daca ar fi sa fac o referire la afirmatiile lui Diodor din Sicilia, acesta spunea: "un numar mare de picturi era consacrat pisicii."

In mitologia egipteana, pe langa sacralizarea acestui animal, o noua zeita a luat nastere, tot odata ea avand mai multe semnificatii: Zeita secundara, Maftet numita si Doamna Palatului Vietii, zeita felina era reprezentata in imagini picturale fie de o pisica, fie, rareori de un ghepard.

Zeita-pisica de prim rang, numita si Bastet era considerata zeita Lunii si a fecundatii, totodata si ocrotitoarea femeilor insarcinate…
In timpul dinastiei a III a, zeita Bastet era considerata simbol al dualitatii femei (in aceasta perioada a aparut si primele femei-soldat, acestea locuiau doar la curtea faraonului) orice femeie are doua parti: una buna, simbol al nasterii, poate alapta si da viata in pantecul ei, creste copii si are grija de casa, iar partea cealalta a femei este cea negativa: poate deveni la fel de periculoasa ca o felina, poate ucide daca este provocata si ataca atunci cand este in pericol copii ei.

Templele inchinate zeitei Bastet erau pazite de pisicile din rasa Mau Egiptean… se spunea ca acestea erau copii zeitei si odata pe an, cu luna plina, pisicile din rasa Mau deveneau femei sau barbati si plecau sa lupte impotriva dusmanilor Egiptului. In prezent exista o legenda, pe care egipteni o respecta si ii ofera o mare credibilitate (pana in anul 1789 a fost considerata si religie) legenda spune ca orice pisica din rasa Mau Egiptean, poseda puteri vindecatoare menite sa-si ajute stapanul.

Ca sa-si arate devotamentul si loialitatea fata de aceste feline, egiptenii, in semn de doliu pentru micile feline isi radeau sprancenele iar daca vreo pisica era ucisa, vinovatul era acuzat de crima si executat pe loc.

Intr-o oarecare masura, micuta felina apare si in mitologia islamica si putem vedea un verset din Coran ii acorda un loc in Paradis. Conform unei traditii, dupa care Mohamed respecta in mod deosebit acest animal, iar in Arabia, unde "pisica de aur" a fost mult timp venerata, de aici provine si ciudata legenda a pisicii lui Mohamed. Legenda spune ca profetul se pregatea sa se imbrace pentru a-si intampina credinciosii la rugaciune cand a vazut-o pe Muezza (pisica Profetului) dormind pe postavul moale a hainei. In aceiasi clipa, ca sa nu faca zgomot si sa trezeasca pisica, a preferat sa-si taie imbracamintea si cu un gest protector a conferit frumoasei feline si a descendentilor sai abilitatea de a cadea pe cele patru picioare ale sale.

In mitologia scandinava, zeita Firgg, sotia lui Odin, calatoreste intr-un car tras de doua feline razboinice de culoare alba.
In Evul Mediu, nevinovatele feline cad in dizgratia oamenilor, find considerate slujitori ai Diavolului, iar simpla lor prezenta insemna nenorocire iar torturarea lor fiind ceva obisnuit la acea vreme, iar modul de torturare a acestor feline era variat: de la faimoasele custi din metal cu pisici inchise in acestea si apoi aruncate in flacari pana la arderea acestora pe rug alaturi de asa zisele "vrajitoare".

Franta feudala era detinatoarea unor obiceiuri dintre cele mai oribile si inumane, iar sub "domnia" Inchizitiei, in diferite tari (Franta, Anglia, Olanda etc) se faceau procese publice acestor pisici, fiind considerate vrajitoare metamorfozate.

In Olanda, la Ypres, in a doua saptamana a postului Pastelui se tinea ritualul "miercurea pisicilor" unde numeoroase pisici erau aruncate de pe stanci sau turnuri. In tara noastra, desi exista un mit ce considera pisica o faptura creata de Dumnezeu ca sa lupte cu soarecele ce-i gaurea arca lui Noe, superstitiile existente o acuza si in prezent de demonism si de unealta vie a Diavolului.
Pana sa-si recapete definitiv titlu de prietene ale caminelor, pisicile au fost mult timp victimile prejudecatilor umane si absurde ale unor epoci framantate de superstiti si credinte.

In prezent, oricine se poate bucura de compania unei pisici, de energia si cheful de joaca de care aceasta da dovada in orice moment fara incetare.