21 mituri despre câini legate de comportament

1. Dobermannilor le creşte creierul şi la 7 ani craniul rămâne prea mic, aşa că înnebunesc (uneori te omoară în somn).
FALS.
Probabil conceput iniţial să sperie vreun copil neascultător, mitul nu are nicio bază reală. Deşi boala există, ea este întâlnită mult mai des la câinii de talie mică, cu capul mic. Chiar şi în acele cazuri, câinii nu „înnebunesc”, nu muşcă, ci suferă.

1. Jocul cu cârpa îl face agresiv.
FALS.
Mai multe informaţii la Metoda: Dresajul prin joacă.

3. Puiul care mârâie când se joacă va fi agresiv la maturitate.
FALS.
Există câini foarte calmi, docili, care mârâie puternic când se joacă anumite jocuri.
Puiul care mârâie poate, totuşi, să arate că nu cedează decât foarte greu atunci când vrea ceva. Asta însă duce la agresivitate doar dacă se greşeşte abordarea acestui câine, uneori nici chiar atunci.

4. Câinele hrănit cu carne crudă va muşca sau deveni agresiv.
FALS.
Cei mai mulţi care spun asta se confruntă cu un câine care mârâie când primeşte primul os. Cauza însă e destul de clară: câinele are ceva de preţ (care mai e şi nou) şi reacţionează nepotrivit. Deşi este o problemă ce trebuie rezolvată, ea exista deja în aceşti câini, osul nu a făcut decât să o scoată la iveală; putea la fel de bine să se poarte la fel cu o altă jucărie sau chiar cu mâncarea lui obişnuită.

5. Câinele trebuie să stea în curte ca să fie fericit.
FALS.
Deşi toţi câinii au nevoie de mişcare, iar o curte este foarte folositoare, câinii din apartament pot trăi cel puţin la fel de mulţumiţi, dacă sunt scoşi afară suficient de des.
O excepţie notabilă sunt câinii de muncă, extrem de energici, cu care este foarte greu de trăit în casă.

6. Câinii şi pisicile se urăsc de la naştere.
FALS.
Există mulţi câini şi pisici care trăiesc împreună fără probleme. În plus, nicio specie nu se naşte urând o altă specie, cel mult devine astfel. Câinele fugăreşte pisica pentru că ea fuge, din acelaşi instinct care-l face să alerge după o minge, iar pisica fuge de câine pentru că vede diferenţa de forţă şi nu vrea să rişte o confruntare.

7. Castrarea diminuează agresivitatea sau face câinele mai calm.
PARŢIAL FALS.
Deşi agresivitatea faţă de alţi masculi se va diminua ca urmare a interesului redus acordat femelelor, agresivitatea faţă de oameni şi comportamentele neplăcute vor rămâne neschimbate (inclusiv călăritul picioarelor noastre sau al altor câini, dacă devenise deja un obicei).

8. Câinele castrat nu mai poate face pază.
FALS.
Din contră, câinele castrat nu va mai putea fi ademenit cu o femelă în călduri. Agresivitatea şi teritorialitatea însă rămân neschimbate.

9. Câinele agresiv e bun şi de pază.
PARŢIAL FALS.
Nu orice câine agresiv îşi va păzi teritoriul, există mai multe tipuri de agresivitate şi nu sunt toate legate între ele. Unii câini sunt agresivi doar cu alţi câini, alţi oameni sau chiar cu stăpânii, asta nu garantează nici măcar că vor lătra la un intrus.

10. Dacă hrăneşti un câine, sunteţi prieteni.
FALS.
Există oameni care sunt muşcaţi de câinii pe care îi hrănesc, chiar şi stăpânii acestora. Deşi e foarte puţin probabil să muşte mâna care ţine mâncarea (nu vorbesc aici de un hoţ care încearcă să ademenească un câine de pază), poate muşca mai târziu.

11. Câinele care latră sau mârâie e agresiv.
FALS.
Deşi unii cu siguranţă sunt, câinii care latră sau mârâie o pot face din alte motive decât agresivitate: pot fi frustraţi că nu se joacă, nu mănâncă, nu au apă de băut, sunt legaţi, sunt în spatele unui gard, pot lătra de frică, nesiguranţă, etc.
Nu e o idee bună să vă apropiaţi de un câine care latră sau mârâie, totuşi, dacă nu ştiţi cauza.

12. Câinele care latră nu muşcă.
FALS.
Lucrurile stau uneori chiar pe dos, câinele care latră nu va muşca, iar cel care o face nu latră înainte.

13. Dacă dă din coadă, vrea să se joace, e prietenos.
PARŢIAL FALS.
Deşi în general e adevărat, unii câini dau din coadă şi când sunt agresivi, înainte de un atac. Cei care o fac însă, au o poziţie rigidă şi în general se uită fix. Cei care vor să se joace, dau din coadă (deşi nu mereu sau nu de la început), vin cu paşi relaxaţi.

14. Dacă întinzi mâna după el şi câinele fuge, înseamnă că a fost bătut.
PARŢIAL FALS.
Deşi un câine bătut se poate feri astfel, poate la fel de bine să fie bucuros sau agresiv. În plus, cei care se poartă aşa pot fi doar speriaţi de ceva ce faceţi: sunteţi prea mari, masivi, zgomotoşi, aveţi o căciulă/pălărie ciudată, umbrelă, veniţi prea direct, etc.

15. Dresajul poate demoraliza câinele.
PARŢIAL FALS.
Dacă se aplică metode mai dure de dresaj unui câine care nu suportă corecţii, rezultatul va fi, cel mai probabil, un câine speriat sau precaut, care se târăşte la sol când aude o comandă, cu urechile lipite de cap. Din fericire, există şi metode (inclusiv a mea, dresajul prin joacă), care nu doar că nu demoralizează câinele, îl fac să aştepte cu nerăbdare comenzile.

16. Câinele bătrân nu poate fi dresat.
FALS.
Orice câine, la orice vârstă, poate învăţa lucruri noi, inclusiv noţiuni de dresaj, chiar dacă, în cazul unui câine bătrân, va dura mai mult sau va fi mai greu de găsit ceva care să-l motiveze. Evident, depinde şi ce anume vreţi să-l învăţaţi, Agility nu ar fi o alegerea excelentă pentru un câine senior, nu neapărat pentru că nu ar face faţă, ci pentru că riscul de accidentare e mai mare.
Pe de altă parte, câinii (bătrâni sau nu) care au probleme medicale (inclusiv dacă sunt sub tratament pentru ceva minor, aparent fără legătura cu ceea ce vreţi să-l învăţaţi) pot refuza să participe la dresaj din cauză că resimt durere, disconfort sau o lipsă de coordonare.

17. Puiul nu poate fi dresat decât după 6 luni.
FALS.
Multe probleme de comportament ale câinilor adulţi încep din copilărie. Dacă s-ar fi lucrat atunci puţin cu ei, nu ar mai fi fost nevoie să se lucreze acum de 10 ori mai mult (poate acum e chiar prea târziu ca să se mai facă ceva). E adevărat că, cât timp e pui, câinele se concentrează greu la un singur lucru, îşi pierde repede interesul şi nu poate fi corectat, dar se poate lucra cu el.
Pe de altă parte, oricât de bun ar fi dresajul făcut, caracterul câinelui se va definitiva doar după ce se maturizează, moment în care puteţi descoperi comportamente pe care nu le doriţi (poate deveni agresiv cu străinii care intră singuri în curte, iar dv poate nu vreţi asta). Acesta nu e însă un motiv deloc bun pentru a nu da câinele la dresaj decât atunci.

18. Dacă îi ofer de mâncare sau jucării ca să asculte, îl mituiesc.
PARŢIAL FALS.
Întreaga idee de dresaj, câinele care ne ascultă, se bazează pe un singur lucru: câinele vrea ceva de la noi, fie vrea ceva bun ce avem (mâncare, jucării, atenţie, etc.), fie vrea să scape de ceva rău (corecţii) şi caută soluţii pentru a ajunge acolo. Deşi unii câini lucrează/ascultă din plăcere, cei mai mulţi nu o vor face fără să le oferim ceva.
Chiar şi cei care lucrează din plăcere o fac în primul rând pentru că au fost învăţaţi într-un mod plăcut sau măcar nu le-a fost distrus entuziasmul iniţial. Şi aceste aspecte pot fi privite ca o mituire, dacă vrem.
Ideea de reţinut aici însă e că un câine nu poate face orice vrea oricând vrea, pentru că lumea în care trăieşte (a noastră) e plină de pericole (maşini, otravă pe jos, oameni imprevizibili, etc.) şi de reguli care nu au nici un sens pentru el (nu are voie să omoare animale mici, pisici, găini, etc., nu are voie să sară pe oameni dacă e ud pe jos, nu are voie să sape în dreptul florilor, etc.).

19. Comenzile trebuie spuse pe un ton dur ca să fie ascultate.
FALS.
Tonul dur aduce cu sine o ameninţare de tipul „dacă nu asculţi, primeşti corecţie”. Deşi sunt încă mulţi cei care lucrează astfel, există şi alte metode care dau roade, prin urmare nu e necesar să folosiţi un ton aspru.

20. Câinii din rasa „X” nu pot fi dresaţi.
FALS.
Cu siguranţă, unele rase sunt mai uşor de dresat ca altele în anumite privinţe, dar asta nu înseamnă că ar exista rase ce nu pot fi dresate. Dresajul ţine în primul rând de motivaţie: dacă găsim motivaţia bună, putem dresa orice câine într-un anumit grad.

21. Câinele nu trebuie deranjat la masă sau când doarme.
PARŢIAL ADEVĂRAT.
Câinii sunt, în primul rând, animale şi e de aşteptat să-şi apere mâncarea, chiar dacă nouă ni s-ar părea că arată lipsă de încredere sau respect, ei nu au aceste noţiuni şi pot răspunde agresiv. Similar, câinele trezit din somn, ca şi noi, nu gândeşte limpede şi are nevoie, ca şi noi, de timp pentru a se dezmetici. În ambele cazuri, dacă insistăm să-l deranjăm, putem fi muşcaţi.
Cu toate astea, câinele trebuie obişnuit să nu fie agresiv pe lângă mâncare, lucru care poate fi făcut fără intimidări şi confruntări.

Sursa : aici