O vacuta, salvata de la moarte pe Facebook

Povestea unei vacute din Italia pe nume Teresa a fost urmarita cu sufletul la gura de mii de oameni. Vacuta urma sa fie sacrificata pentru ca cireada ei era atinsa de o epidemie, insa a reusit sa scape cu viata, sarind in apele Mediteranei intr-o aparenta tentativa de salvare.


O vorba din popor spune ca animalutele au un al saselea simt si ca isi dau seama ca urmeaza sa fie sacrificate asfel ca devin agitate si dezvolta un comportament ciudat. Povestea unei vacute albe din Italia a impresionat o lume intreaga si a demostrat pentru inca ce putere au retelele de socializare.

O vorba din popor spune ca animalutele au un al saselea simt si ca isi dau seama ca urmeaza sa fie sacrificate asfel ca devin agitate si dezvolta un comportament ciudat. Povestea unei vacute albe din Italia a impresionat o lume intreaga si a demostrat pentru inca ce putere au retelele de socializare.
Vacuta Teresa a reusit sa fuga din ferma stapanilor ei, ce se afla la poalele muntelui Etna si a sarit in apa de pe coastele Siciliei. Dupa ce a inotat cativa kilometri buni, a fost vazuta de niste pescari, care au chemat imediat o echipa de interventie care sa o scoata.

Dupa ce au urmarit-o la televizor, italienii i-au creat o pagina pe reteaua de socializare Facebook, unde au adunat mii de sustinatori si au facut o petitie in care cereau ca vaca sa nu fie omorata fara sa si se faca analizele. In urma petitiei, animalul a fost dus la o alta ferma italiana.

Fanii de pe Facebook continua sa-i urmarareasca soarta si posteaza frecvent imagini cu vacuta.

Vacuta Teresa a reusit sa fuga din ferma stapanilor ei, ce se afla la poalele muntelui Etna si a sarit in apa de pe coastele Siciliei. Dupa ce a inotat cativa kilometri buni, a fost vazuta de niste pescari, care au chemat imediat o echipa de interventie care sa o scoata.

De ce musca cainii?

Instinctul de proprietate si instinctul teritorial.
Un caine dominant sau care a urmat un program de dresaj specific va apara tot ceea ce este al lui: hrana, jucaria, stapanii, curtea, casa sau chiar masina. O incalcare a teritoriului unui astfel de caine va fi interpretata drept un act de agresiune la care cainele va raspunde in consecinta. Un astfel de caine va poate musca daca ridicati mana brusc in dreptul stapanului, veniti prea aproape sau va purtati nefiresc in prezenta acestuia.

Cum trebuie procedat: Nu intrati intr-o zona pazita de caini fara acordul sau prezenta proprietarului. Nu va parcati masina in imediata apropiere a unui caine necunoscut. Nu va apropiati de un caine pe care nu il cunoasteti atunci cand acesta mananca. Daca trebuie sa traversati o zona populata de caini comunitari nu manifestati tendinte agresive sau teama. Incercati sa va purtati cat mai normal cu putinta si mai ales nu fugiti!

Hiperexcitarea nervoasa sau frenezia.
Un caine poate va musca accidental, in joaca. Zgomotele si miscarile pe care le faceti pot fi extrem de provocatoare pentru caini. In haita joca reprezinta o exersare a instinctului de vanatoare. Cand se joaca intre ei, unii caini devin adesea agresivi folosindu-si dintii si ghearele, prinzandu-se unul pe celalalt sau mimand situatii dintr-o partida de vanatoare virtuala. Uneori acestia uita ca nu se pot juca la fel si cu noi, si, fiindca nu au maini, ei se folosesc gura pentru a apuca, sau a ne atrage atentia.

Cum trebuie procedat: Atunci cand va jucati cu un caine faceti-o cu calm, si fiti intotdeauna atent la reactiile acestuia, daca acesta devine prea etuziasmat sau prea brutal opriti-va. Nu ii permite-ti cainelui sa va apuce de mana sau de haine cu gura si mai ales nu dati curs insistentelor cainelui atunci cand va provoaca la joaca. Dumneavoastra trebuie sa fiti intotdeauna cel care initiaza joca si cel care decide cand aceasta ia sfarsit.

Frica si reactia la durere
Atunci caind un caine se simte rau sau este ranit, acesta nu intelege care sunt cauzele acestei stari, de aceea el incearca sa se apere de orice pare a fi un potential pericol. Daca veti incerca sa il atingeti in aceste conditii, cainele poate lua gestul dumneavoastra drept o posibila amenintare, sau chiar drept o cauza a durerii de aceea va incerca sa va opreasca asa cum poate…

Cum trebuie procedat: Daca descoperiti un caine ranit nu va repeziti la acesta, chiar daca intentiile dumneavoastra sunt din cele mai bune. Luati-va toate masurile de precautie si nu va sfiiti sa apelati la ajutorul celor din jur. Pentru a va proteja va puteti ajuta de o haina sau o patura, daca aveti asa ceva la dispozitie. De asemenea daca vedeti un animal care da semne de boala sau indispozitie, chiar daca este cainele familiei sau al dvs., este mult mai sigur sa apelati la asistenta veterinara in cazul in care acesta se manifesta agresiv in momentul in care va apropiati.

Frica sau surpriza
Gesturile bruste, zgomotele, sau surpriza le pot creea cainilor reactii de panica. Acestia pot musca din teama, considerand gesturile sau reactiile dumneavostra drept un act de agresiune. In cazul cainilor comunitari, maltratati adesea chiar de catre noi, oamenii, frica apare ca o consecinta fireasca a comportamentului uman.

Cum trebuie procedat: Cand va aflati in preajma unui caine pe care nu il cunoasteti purtati-va cat mai firesc, nu faceti miscari ce pot fi considerate amenintatore, nu fugiti si faceti-va anuntata prezenta folosind un ton cat mai prietenos. Daca vedeti un caine in lesa oricat de dragut ar fi, nu va repeziti spre el pentru a-l mangaia. Cereti mai intai permisiunea proprietarului iar daca acesta nu v-o acorda lasati cainele in pace. Cand vedeti un caine care doarme, chiar daca este vorba despre catelul dvs. sau al familiei evitati sa il treziti brusc din somn instinctiv cainele poate avea o reactie de autoaparare. Noaptea instinctele de vanatoare ale cainilor sunt mult stimulate. De aceea, daca este vorba de un caine pe care il cunoasteti, anuntati-va prezenta strigati-l pe nume inainte de a intra pe teritoriul acestuia, (chiar daca este vorba de propriul caine) mai ales daca veniti de la o petrecere si v-ati schimbat hainele si parfumul. Evitati pe cat posibil zonele populate de caini necunoscuti, iar daca trebuie sa le traversati faceti-o cu mult calm, fara a lasa senzatia ca va este teama, si mai ales fara a face gesturi amenintatoare.

Semne de avertizare.
Majoritatea cainilor avertizeaza inainte de a ataca. Priviti si ascultati cu atentie, si ve-ti vedea, cainele va spune cand este suparat. Daca latra gutural, isi lasa urechile pe spate, i se ridica coama si va priveste fix cainele va avertizeaza ca se ca se pregateste de atac. Daca isi dezveleste coltii, maraind zburlit iseamna ca este gata sa muste. Comportamentul agresiv va semnalizeaza ca ceea ce faceti in acel moment este deranjant pentru caine sau este perceput ca o amenintare de catre acesta.

Cum trebuie sa procedati atunci cand un caine se manifesta agresiv:
1.Asteptati cateva secunde fara a face nici un gest.
2.Ramaneti pe loc si incercati sa detensionati situatia demonstrandu-i acestuia ca nu reprezentati un potential pericol sau concurent. Incercati sa vorbiti cu acesta folosindu-va de un ton prietenesc, chiar vesel.
3. Miscati-va incet inapoi sau in lateral fara a da semne de ezitare.
4. Evitati sa va uitati fix in ochii cainelui chiar daca acesta va fixeaza cu privirea.

Ce nu trebuie facut:
1. Nu priviti niciodata un caine drept in ochi, acesta este o provocare la care un caine dominant va raspunde negrasit.
2. Daca un caine sare pe dumneavoastra incercati sa nu tipati sau sa o rupeti la fuga, nu veti face decat sa agravati situatia.
3. Nu sariti, si nu ridicati brusc mainile.
4. Nu tipati la caine si nici cu incercati sa aruncati in el cu ce aveti la indemana.
5. Nu va intoarceti cu spatele la el in incercarea de a va urca intr-un copac sau pe un gard, s-ar putea sa nu fiti suficient de rapizi.

Un caine nu ataca niciodata nemotivat. Chiar daca in aparenta comportamentul sau este inexplicabil, o cauza exista. Caini nu actioneaza decat in baza instinctului de conservare, mostenit genetic, a unor amintiri senzoriale sau a ceea ce au fost invatati sa faca intr-o anumita situatie.

-----

FOTO 1 : Caine maidanez in hala Pietii Mari din Braila

FOTO 2 : FOTO INTERNET

Bobtail sau Old English Sheepdog

Bobtail-ul,

de asemenea cunoscut si ca

Old English Sheepdog,

este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat.

Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.

Istoricul si originea

Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie.

Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.

In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.

Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos.

Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.

Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.

Personalitatea

Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.

Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.

Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.

Dresajul

Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.

Aspecte particulare

Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.

Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Demodecia este o afectiune parazitara a pielii.

Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.

Suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.

Intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.

Instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.

Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.

Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.

Tunsul cainilor. Periatul

Pielea si parul reprezinta o protectie impotriva intemperiilor si controleaza temperatura corpului unui caine. Reflecta de obicei sanatatea si conditia fizica.

Multe rase de caini necesita ingrijire si tuns constant. Cainii sufera 2 naparliri anuale mai mult sau mai putin evidente in functie de rasa din care fac parte si anume: una primavara care este stimulata de cresterea blanii de vara si una toamna produsa de inlocuirea parului de vara cu cel de iarna.

Pe langa faptul ca animalul dumneavoastra de companie va arata si se va simti bine ingrijirea parului are o serie de avantaje:
- prin tundere si periere se elimina firele de par moarte si murdaria;
- se activeaza circulatia sanguina la nivelul pielii;
- se stimuleaza secretia de sebum, ce protejeaza firul de par;
- fiind tuns parul nu se mai incurca si este mai usor de intretinut;
- se pot descoperi mult mai usor eventualii paraziti, micoze sau leziuni ale pielii pe care le putem elimina si trata la timp in cabinetul veterinar.

Nu neaparat o coafura la moda este si cea recomandata pentru catelul dumneavoastra.
-----
foto : Haircut

Prima toneta de inghetata din lume pentru caini

In Marea Britanie a fost deschisa prima toneta de inghetata din lume pentru caini si se numeste K99.

Patrupedele au parte astfel de un rasfat pe cinste pe timp de canicula din timpul verii. In loc de cupele cu traditionala inghetata de vanilie sau de ciocolata, cainii primesc inghetata cu aroma de costita afumata si pui. Cornetul este preparat din biscuiti pentru caini. Cat costa inghetata pentru caini? Pretul unei inghetate canine este de putin peste un euro. Unde pot cumpara inghetata pentru caini? Toneta va fi in parcurile din Londra iar festivitatea de lansare va fi sambata 24 iulie 2010 in The Boomerang Pets Party in Regents Park, Londra.
**** sursa partiala www.click.ro

Dresarea cainilor

Majoritatea cainilor adora sa isi asculte stapanii si sunt mandrii de cunostintele si lucrurile pe care le pot face. Cainii care nu sunt dresati, nu sunt atat de fericiti pe cat sunt cei care au invatat lucruri noi si nici nu sunt atat de plini de viata. Multi caini primesc un sentiment de securitate din faptul ca sunt ascultatori si disciplinati, mai ales cainii inteligenti.

Suntem siguri ca v-ati pus deja intrebarea :

Dresajul - Un lucru bun pentru cainele dumneavoastra?

Orice stapan poate observa ca un caine care este dresat si executa comenzile care ii sunt date, este mai satisfacut mai ales daca primeste si o recompensa (de obicei ceva de mancare) ; in schimb un caine care este pe moment multumit ca a facut ceva si nu s-a supus ordinelor stapanului se va simti vinovat (isi va cobora urechile , va sta cu coada intre picioare, va evita contactul cu ochii stapanului) chiar daca nu a fost pedepsit.

Talentul de dresor al stapanului poate varia asa cum variaza si abilitatea unui caine cand vine vorba de indeplinit comenzi. Unele persoane au abilitati innascute pentru dresajul animalelor si obtin rezultate remarcabile depunand un efort minim. Dar chiar si cei care sunt experti in dresajul cainilor pot avea rezultate diferite in functie de specie. Unele metode de dresaj pot fi foarte eficiente cu o rasa de caini pe cand cu o alta rasa pot ramane fara nici un rezultat.

Pentru realizarea unui dresaj este nevoie de posesia unui anumit tip de personalitate. Toti dresorii priceputi sunt autoritari , rabdatori si poseda un puternic autocontrol; totusi dresorii excelenti poseda in plus o componenta “x” , calitate care este probabil un amestec de dragoste si respect.

Tehnicile folosite in dresajul cainilor au fost atat de bine sistematizate in ultimul timp incat, chiar si persoanele care nu au prea multa experienta pot obtine rezultate satisfacatoare cu putin efort si daca sunt hotarate , rabdatore si intelegatoare. Majoritatea cainilor sunt mult mai inteligenti decat credem noi. Pot si doresc sa invete lucruri noi, insa trebuie sa le acordam timpul si rabdarea noastra.

Suntem de parere ca toti cainii trebuie sa primeasca un dresaj de baza, nu doar in momentul in care devin neascultatori. Mediul in care traiesc ii poate face neascultatori, dar este datoria noastra ca “parinti “sa ii invatam cum sa se “poarte”.

Un dresaj special nu este necesar decat daca aveti un caine foarte neascultator sau unul care este facut sa fie o “vedeta”( sunt rase de caini care sunt creati pentru a face show). La acest nivel dresajul este mult mai dificil deoarece necesita mai mult timp si mai multa munca, de obicei necesita aptitudini mai speciale din partea cainelui si indemanare si rabdare din partea dresorului. Dresajul unor astfel de caini,facuti pentru scena, televiziune, trebuie sa inceapa de cand sunt doar catelusi si continua pe tot parcursul vietii.

Dresarea cainelui reprezinta bazele comunicarii dintre dumneavoastra si caine si bazele comportamentului acestuia. Faptul ca nu dispuneti de experienta si de echipamente specializate , va fi compensat de dorinta cainelui de a va face pe plac. Cea mai mare motivatie pentru un caine este sa ii faca pe plac persoanei cu care traieste si pe care o iubeste.

Animale de casa cu handicap

Proprietarii de pisici sau caini isi numesc animalele "prieteni patrupezi", insa exista cazuri in care necuvantatoarele raman fara unul sau doua picioare. Chiar daca nu e usor sa vedeti un animal schiopatand in timp ce ar trebui sa alerge plin de vitalitate, trebuie sa fiti capabili sa acceptati si sa incurajati dorinta cainelui sau pisicii sa se adapteze la o noua situatie. Daca reusiti sa-i intelegeti nevoile, animalul suferind va va rasplati atentia cu devotament neconditionat.

Animalele care se nasc fara un picior, sau chiar fara doua, au un avantaj atunci cand vorbim de adaptarea la limitele lor, avand in vedere ca nu stiu cum e sa aiba patru picioare. Deloc surprinzator, pisicile se descurca foarte bine, indiferent de numarul de picioare pe care le pot folosi. Balansul si agilitatea le ajuta foarte mult pe pisici sa faca fata cu bine miscarii pe doua sau trei picioare.
Cainii care au trei picioare se simt mai vulnerabili si se pot teme de lucrurile noi. Plimbarile cu un caine schiop pot fi destul de dificile. Aceste animale se descurca mai bine daca merg mai repede si le este destul de greu sa se intoarca. De asemenea, avand un echilibru mai slab, sunt predispusi la cazaturi, de aceea este indicat ca animalul sa fie plimbat folosind un ham. Una dintre cele mai intalnite probleme la animalele fara un picior este aparitia artritei inca de la o varsta frageda. Pentru ca le lipseste un picior, mai multa presiune este pusa pe incheieturile membrelor folosite.

Atunci cand isi pierd decat un picior, atat pisicile cat si cainii isi pot continua activitatile fara prea multe probleme, folosindu-se de celelalte trei membre. In cazul in care animalul a pierdut ambele picioare din fata sau din spate, acesta poate fi ajutat sa se deplaseze printr-un carucior foarte usor, care se prinde de corpul prietenului necuvantator. O alta solutie pentru animalul care nu isi mai poate folosi picioarele din spate este un sac special pentru a proteja posteriorul si pieptul cainelui sau pisicii. Aceasta masura va preveni aparitia ranilor si complicatiilor post-operatorii, atunci cand animalul se va tari pe podea.

Chiar daca sunt ajutate cu mecanisme care sa compenseze lipsa membrelor, nu toate animalele se vor ridica imediat si isi vor relua viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este posibil ca animalul sa arate semne ale depresiei. Daca va cunoasteti bine animalul veti putea lua masuri prompte atunci cand semnalati primele indicii ale unei probleme psihice. Pentru a ingriji un animal schiop este nevoie de foarte multa rabdare si abnegatie.

Cu o situatie mai delicata se intalnesc cei cu animale paralizate de la mijloc in jos. Paralizia poate afecta si organele interne, mai ales vezica urinara si rinichii. Proprietarii acestor animale trebuie sa urmareasca permanent starea de sanatate a patrupedului si sa mearga cu acesta la controale medicale periodice.

Pentru unele persoane poate fi sfasietor sa-si vada animalele ajungand in situatia de a pierde capacitatea sa-si foloseasca unul sau mai multe picioare. Trebuie sa fiti constienti ca modul in care animalul reuseste sa treaca peste acest handicap locomotor tine foarte mult de ingrijirea, atentia si atasamentul pe care i le aratati.

Mihail Grigore