Nutriţie canină

Atât medicii veterinari, cât şi proprietarii de pisici şi câini sunt conştienţi că alimentaţia de zi cu zi afectează într-o mare măsură calitatea vieţii animalelor lor de companie.

O nutriţie adecvată poate fi considerată ca făcând parte dintre cei mai importanţi factori ce contribuie la pastrarea şi menţinerea sănătăţii fizice şi mentale a animalelor. Nutriţioniştii şi medicii veterinari sunt convinşi că doar hrana adaptată la nevoile speciale ale câinilor şi pisicilor, la dimensiunile, vârsta şi greutatea lor este cea potrivită. O masă completă trebuie să fie în primul rând o combinaţie echilibrată de ingrediente care să asigure atât proteine, grăsimi (inclusiv acizii graşi polinesaturaţi din familia omega-6 şi omega-3) şi carbohidraţi, cât şi vitamine şi minerale, în cantităţi necesare.

Consumul regulat al acestor ingrediente în cantităţi optime asigură energia vitală echilibrată, materialul necesar creşterii, regenerării şi reproducerii, şi ajută la funcţionarea sistemului imunitar. Toate acestea sunt esenţiale pentru menţinerea stării fizice optime a animalului.

---

Descoperiri recente

Mulţi ani de cercetare efectuată de nutriţioniştii şi medicii veterinari au dus la determinarea raportului optim între sursele energiei metabolice pentru pisici şi câini. O multitudine de proiecte de cercetare au contribuit la înţelegerea modului în care pisicile şi câinii îşi selectează instinctiv proporţiile adecvate de proteine, grăsimi şi carbohidraţi, din care derivă energia vitală.

În urma ultimelor cercetări sa stabilit faptul că următorii nutrienţi sunt esenţiali pentru metabolism şi pentru funcţiile normale ale corpului:

• proteine (inclusiv toţi aminoacizii esenţiali, precum argininasau taurina)

• grăsimi (inclusiv acizii graşi polinesaturaţi din familia omega-6 şi omega-3) carbohidraţi, cunoscuţi şi sub numele de zaharide (inulina prebiotică şi fibrele alimentare)

• vitamine

• minerale (macroelemente: Ca, P, K, Mg, Na şi microelemente: Fe, Cu, Se, Zn, Mn).

Pisicile şi câinii sunt carnivori şi, ca urmare, sunt adaptaţi să se hrănească cu cantităţi semnificative de proteine. Toate produsele destinate alimentaţiei carnivorelor sunt de obicei create luând-se în considerare variaţia taliei, vârsta, modul de viaţă şi condiţia fizică a pisicilor şi câinilor. Acesta este motivul pentru care în unele formule foarte specializate se includ antioxidanţi, (Ex. diferite formule pentru articulaţii sănătoase sau pentru protecţia orală şi a danturii), care sunt indispensabili pentru menţinerea formei fizice şi pentru limitarea riscului celor mai frecvente probleme de sănătate. În acelaşi timp, nu este un secret că nici o hrană nu este eficientă dacă animalele nu găsesc nici o plăcere în a o mânca. De aceea palatabilitatea joacă un rol foarte inportant în conceperea diferitelor tipuri de mancaruri pentru pisici şi căini.

---

Cercetări în domeniul nutriţiei

Cunoştinţele referitoare la nutriţia animalelor de companie sunt bazate pe experienţa cercetări lor din ultimele câteva decenii. La început, oamenii de ştiinţă s-au concentrat în principal pe înţelegerea nevoilor metabolice de bază şi a cerinţelor nutritive pentru prevenirea deficienţelor sau exceselor nutritive şi a toxicităţii.

Pe de altă parte, la începutul anilor '80, cercetarea a fost bazată pe nevoile nutriţionale ale animalelor în strânsă legătură cu stadiul de dezvoltare şi cu modul lor de viaţă. Acum dorinţa cercetătorilor este aceea de a găsi un tip de hrană care nu numai să contribuie la menţine rea sănătăţii, dar care să asigure şi protecţie împotriva bolilor şi chiar să aibă impact asupra prelungirii speranţei de viaţă.

---

Reguli generale

Câinii şi pisicile ar trebui să primească hrană care să conţină următorii şase nutrienţi principali: apă, proteine, grăsimi, carbohidraţi, vitamine şi minerale. Fiecare nutrient în parte joacă un rol spe cific în organismul animalelor.

• Apa este unul dintre ingredientele cheie, deoare ce serveşte ca mijloc de vehiculare a substanţelor, influenţează digestia nutrienţilor şi excreţia metaboliţilor. Acţionează ca un solvent pentru multe substanţe bioactive, acţionează în reglarea temperaturii şi ia parte la hidroliză ( reacţie biochimică esenţială în organism).

• Proteinele sunt elementele constitutive princi pale din organism şi furnizează energie. Multe enzime şi hormoni care sunt responsabili pentru funcţiile fiziologice şi metabolice de bază ale organismului (insulina) sunt de asemenea tot proteine.

• Grăsimile reprezintă cea mai eficientă sursă de energie pentru organism, deoarece un gram de grăsime furnizează dublul caloriilor pe care le poate furniza un gram de proteine sau de carbo hidraţi. Fosfolipidele (un anumit tip de grăsimi) constituie unul dintre cele mai importante ele mente din pereţii şi membranele celulelor. Grăsimea tapetează corpul şi protejează organele.

• Carbohidraţii pot fi împărţiţi în digestibili (amidonul din orez) care sunt folosiţi ca o sursă de energie disponibilă uşor şi nedigestibili (fibrele alimentare) care joacă un rol important în men ţinerea funcţionării adecvate a tractului digestiv prin influenţarea motilităţii intestinale.

• Vitaminele participă la multe procese metabolice şi enzimatice din organism, menţinându-i funcţionarea normală. Vitaminele sunt ori hidrosolubile (C, B), ori liposolubile (A, D, E, K). Elementele minerale iau parte la toate procesele care au loc într-un organism şi pot fi folosite, printre altele, ca elemente constitutive (calciul, fosforul din oase). Ele participă la apărarea or ganismului împotriva substanţelor dăunătoare prin susţinerea sistemului imunitar (seleniu), transportul oxigenului în sânge (fier) sau la regenerarea pielii (zinc).

Fiecare element din hrană joacă un rol strict definit şi permite organismelor animalelor să funcţioneze adecvat. Proporţiile echilibrate dintre elementele principale contribuie nu numai la menţinerea sănătăţii şi condiţiei fizice bune ale animalelor, dar şi la asigurarea unui gust plăcut.

Când introduceţi un nou tip de hrană în alimentaţia animalului dumneavoastră de companie, ar trebui s-o faceţi treptat, crescând cantitatea pe o perioadă de câteva zile, în acelaşi timp scăzând cantitatea de hrană pe care i-o ofereaţi înainte. Acest lucru ajută la minimizarea posibilului impact negativ asupra organismului animalului de companie. Câinii şi pisicile nu ar trebui să primească drept hrană resturi de mâncare destinată oamenilor, deoarece acestea nu sunt adecvate pentru animale. Mai mult, mâncarea destinată oamenilor conţine tot felul de condimente şi aditivi care pot afecta în mod negativ sănătatea animalelor, provocând chiar unele boli - de exemplu ceapa sau usturoiul pot provoca anemie, iar ciocolata poate fi chiar otrăvitoare pentru ei.

De asemenea, este extrem de important de reţinut că trebuie să asigurăm animalelor de companie, apă curată şi proaspătă la discreţie.

---

Diferenţe nutriţionale între necesarul căinilor şi al pisicilor

Câini

Câinii s-au adaptat în timpul unei lungi perioade de domesticire şi trăiesc în preajma oamenilor. Sistemul lor digestiv este mai flexibil în abilitatea de a transforma toţi nutrienţii de bază (proteine, grăsimi şi carbohidraţi) pentru satisfacerea nevoilor metabolice. Acest lucru înseamnă că ei sunt mai capabili de a utiliza carbohidraţii din alimentaţia lor decât animalele strict carnivore.

Raportul dintre lungimea tractului lor digestiv şi lungimea corpului este de 6:1, în timp ce la pisici, care sunt strict carnivore, raportul este de 4:1. Aceasta înseamnă că hranei ingerate de câini îi ia mai mult timp să străbată tractul digestiv, ceea ce creşte probabilitatea folosirii ingredientelor din plante găsite în hrană.

Câteva din comportamentele legate de felul în care se hrănesc rezultă tot din firea câinilor. Dacă au acces la hrană, câinii o vor mânca în cele mai mari cantităţi posibile şi pot chiar manifesta tendinţe de „a ascunde" hrana în diverse locuri pentru a avea acces la ea mai târziu. Interesant de ştiut, câinii pot distinge gustul dulce (pe când pisicile nu pot), dar dacă nu intră în contact cu acest gust de la vârste timpurii, este posibil să nu le placă. Câinii nu ar trebui să fie hrăniţi cu dulciuri, din cauza riscului de diabet şi a toxicităţii(ciocolata).

Pisici

În comparaţie cu câinii, pisicile necesită o alimentaţie mai bogată în proteină animală, deoarece organismul lor manifestă o activitate limitată a enzimelor catalitice implicate în metabolismul aminoacizilor. Important de ştiut e faptul că pisicile folosesc aminoacizii derivaţi din proteine nu doar pentru sinteza de proteine, ci şi pentru producerea de glucoza, deoarece abilitatea lor de utilizare a carbohidraţilor din hrană este limitată.

Proteinele din hrană sunt descompuse în tractul digestiv în aminoacizi, pentru a fi folosiţi în producerea substanţelor necesare (hormoni, enzime) pentru metabolismul ţesuturilor, vindecare şi regenerare. Datorită caracteristicilor specifice ale metabolismului lor, pisicile trebuie să primească o hrană care să conţină taurină şi acizi graşi polinesaturaţi (din familia omega-6 şi omega-3). Aceşti nutrienţi sunt găsiţi în stare naturală doar în proteinele de origine animală şi trebuie să fie suplimentaţi în hrana preparată pentru animalele de companie.

O caracteristică a pisicilor este aceea că ele mănâncă hrana doar în porţii mici, pe toată durata zilei, chiar şi noaptea. Acest lucru are un efect pozitiv asupra metabolismului lor şi reproduce îndeaproape comportamentul lor natural de hrănire. De asemenea, acest lucru are efecte pozitive asupra tractului lor digestiv, deoarece ajută la menţinerea unei bune funcţionări şi motilităţi a intestinelor.

Este important de reţinut că pauza dintre mesele pisicilor nu trebuie, sub nici o formă, să depăşească circa două zile întregi. După o asemenea perioadă de timp fără hrană pot apărea câteva schimbări patologice periculoase în ficatul şi în intestinul lor subţire. Chiar şi o pisică ce trăieşte în casă şi beneficiază de o alimentaţie regulată şi echilibrată îşi poate păstra instinctele de vânător. De aceea, pisicilor le place să simuleze că vânează jucăriile din casă şi câteodată pot chiar vâna atunci când sunt afară.

---

Nutriţia în functie de vârsta şi starea fiziologică

Deabia în anii 70 ,nevoile speciale ale animalelor cu diverse moduri de viaţă şi aflate în diferite stadii de dezvoltare au fost înţelese şi implementate în produsele de hrană pentru animalele. De atunci, cunoştinţele despre nevoile nutriţionale ale pisicilor şi câinilor în diferite condiţii fiziologice şi în diferite stadii de viaţă au avansat uimitor.

Puii de câine

Nutriţia câinilor în creştere este o problemă complexă, deoarece nevoile lor nutriţionale diferă în mare măsură de cele ale câinilor adulţi. Trebuie luată în considerare talia fiecărei rase de câini, deoarece aceasta determină cantitatea de hrană ingerată şi perioada de timp în care trebuie administrată hrana pentru juniori.

Puii aparţinând unor rase de talie mică ajung la maturitate mai repede şi pot primi hrană pentru câini adulţi odată ajunşi la vârsta de un an, în timp ce puii ce aparţin unor rase de talie mare au nevoie de hrană destinată câinilor în creştere în primele 18-24 luni de viaţă.În general, animalele tinere au o nevoie mai mare de nutrienţi necesari pentru creşterea şi dezvoltarea sănătoasă şi nevoi de energie mai mari (per kilogram de masă corporală). Puii au nevoie de 2 până la 4 ori mai multe calorii, de 6 ori mai multe proteine, de 11 ori mai mult calciu şi de 9 ori mai mult fosfor decât un câine adult cu aceeaşi greutate. De aceea, ei trebuie să fie hrăniţi mai degrabă cu produse speciale pentru pui, deoarece acestea sunt preparate în conformitate cu toate nevoile specifice de energie şi de nutrienţi esenţiali, decât cu o cantitate mai mare de hrană pentru adulţi.

Dat fiind că stomacul lor este comparativ mai mic, puii ar trebui să primească câteva mese pe zi şi frecvenţa acestora ar trebui să descrească treptat, pe măsură ce puii înaintează în vârstă. Cu toate acestea, animalele în creştere nu trebuie hrănite în exces, deoarece acest lucru poate conduce mai târziu la obezitate, ceea ce le poate chiar reduce speranţa de viaţă.

Puii de pisică

Regulile pentru nutriţia puilor de pisică sunt ase mănătoare cu cele referitoare la puii de câine. Puilor de pisică nu ar trebui să li se administreze produse destinate animalelor adulte, ci produse special create pentru a le satisface nevoile. Puii de pisică ar trebui să primească hrană cu conţinut adecvat de taurină şi proteine, diferită de hrana pentru pisicile adulte. Deşi majoritatea pisicilor par că au ajuns la maturitate la vârsta de 5-6 luni, este important de reţinut că organismul lor continuă să se dezvolte, că oasele se întăresc, iar muşchii, dinţii, sistemul nervos şi sistemul imunitar sunt încă în curs de maturizare până la vârsta de aproximativ 12 luni. Dat fiind că puii de pisică cresc foarte repede şi asimilează mai repede hrana decât câinii sau puii de câine, hrana pentru puii de pisică poate fi lăsată permanent la dispoziţia lor, pentru ca ei să se hrănească cum şi când doresc (ad libidum). Puii de pisică au nevoie şi de alţi nutrienţi. Ei au nevoie de 3 ori mai multă vitamina E şi de 9 ori mai mult fosfor decât pisicile adulte. De aceea, ei ar trebui hrăniţi întotdeauna cu produse special create pentru puii de pisică, deoarece acestea sunt preparate în acord cu toate nevoile specifice de energie şi de nutrienţi esenţiali.

Câinii adulţi

Nevoile nutriţionale ale câinilor adulţi sunt calculate pe baza greutăţii lor corporale metabolice optime şi în raport cu modul lor de viaţă.

Acestea sunt apoi traduse în „ghidul de hrănire" al produsului. Animalul dumneavoastră de companie ar trebui întotdeauna hrănit în concordanţă cu „ghidul de alimentaţie" al produsului, dar şi ţinând cont de modul său de viaţă (câinii mai puţin activi ar trebui să primească o cantitate mai mică de hrană, cei mai activi pot avea nevoie de o cantitate mai mare). Hrănirea în exces poate duce la obezitate şi îi poate reduce cheful de viaţă sau chiar speranţa de viaţă. Bazată pe comportamentul natural de hrănire al câinilor, porţia zilnică de hrană ar trebui administrată în una, cel mult două mese pe zi.

Gustările şi delicatesele au însemnătatea lor, nu doar datorită gustului lor,ci şi pentru sănătatea câinilor (de exemplu gustările pentru igiena orală), dar în cazul în care ele fac parte din alimentaţia zilnică, trebuie întotdeauna luată în considerare valoarea lor energetică. Pentru a vă asigura că masa zilnică este echilibrată şi completă,gustările şi „recompensele" nu ar trebui să depăşească 5% din cantitatea zilnică de calorii.

Câinii nu ar trebui hrăniţi cu gustări destinate oamenilor - acestea sunt nesănătoase pentru animale, deoarece conţin prea multe grăsimi, sare şi condimente, în anumite momente din viaţă, nevoile de energie ale câinilor adulţi pot creşte dramatic (condiţii de temperatură scăzută, hrănirea nou-născuţilor, gestaţia).Aceste nevoi trebuie luate în considerare în selectarea alimentaţiei şi în calcularea cantităţii de hrană ce va fi administrată. De exemplu, o căţea în lactaţie poate avea nevoie de până la de 3 ori mai multă energie, ca atare i se poate administra hrană destinată câinilor în creştere, pentru a mări cantitatea de calorii asigurată de fiecare masă.

Pisicile adulte

Necesităţile nutriţionale ale pisicilor adulte sunt calculate pe baza greutăţii lor corporale - atât a celei reale, cât şi a celei optime - luând în considerare modul lor de viaţă. în general ele au nevoie de 45 până la 90 de kcal per kilogram pe zi. Acest calcul este deja luat în considere în ghidurile de hrănire ale produselor complete pentru animalele de companie, realizate pentru diferite moduri de viaţă. Aceste ghiduri ar trebui să fie consultate întotdeauna, pentru evitarea atât a excesului de hrană, cât şi a subnutriţiei.

Trebuie acordată o atenţie specială pisicilor care trăiesc în casă şi celor sterilizate, deoarece sunt animale de companie cu activitate fizica limitată şi cel mai mic exces de hrană poate duce la obezitate, ceea ce măreşte riscul de diabet, determină probleme ale pielii sau boli ale tractului urinar. Totuşi, pisicile, spre deosebire de câini, îşi consumă hrana de-a lungul zilei şi chiar şi noaptea, fapt ce stă la baza teoriei că ele ar trebui să aibă cantitatea de hrană împărţita în mai multe mese pe parcursul întregii zile.

Deoarece pisicile în lactaţie necesită de până la 4 ori mai multă energie decât pisicile adulte, se recomandă ca ele să aibă acces la hrană tot timpul. Hrana poate consta în hrană pentru pui de pisică în creştere, deoarece aceasta conţine mai multe calorii şi mai mult calciu şi fosfor, ambele necesare pentru lactaţie.

Câinii hipersensibili

Sensibilitatea la alimente sau alergiile sunt cauzate de o reacţie exagerată a sistemului imunitar la anumite proteine din alimentaţie. La câini, cele mai întâlnite simptome includ reacţii cutanate şi diaree (ocazional vomă). Schimbarea alimentaţiei poate fi extrem de folositoare pentru a scăpa de aceste simptome. în general, este recomandată alegerea unei alimentaţii care conţine ingrediente uşor de digerat (carne de miel, orez).

O alimentaţie ideală ar trebui să conţină un număr limitat de surse de proteine sau carbohidraţi. în cazul unei adevărate alergii, o alimentaţie care conţine doar ingrediente noi (cu care câinele nu a intrat în contact până în momentul respectiv) este benefică. Altminteri, este recomandată alegerea unei alimentaţii care nu conţine ingrediente ce sunt în mod normal asociate cu alergiile animalului de companie, de exemplu o alimentaţie fără gluten din grâu, lapte, ouă, soia şi fără coloranţi.

Câinii şi pisicile obeze (sau cu predispoziţie)

Menţinerea unei mase corporale adecvate este esenţială pentru funcţionarea normală a organismului animalelor. Obezitatea este cel mai important factor care contribuie la apariţia multor boli periculoase, precum diabetul sau artrita.

Din acest motiv, este importantă menţinerea unei greutăţi optime constante a animalului, în special în cazul câinilor şi pisicilor cu activitate fizică redusă sau a celor sterilizaţi, în cazul acestor animale este deosebit de important să fim atenţi la cantitatea de calorii consumată de ele în hrană - incluzând aici şi gustările sau recompensele. Dar hrănirea în cantităţi mai mici decât cele recomandate într-o dietă standard poate cauza probleme, deoarece înseamnă o absorbţie mai scăzută a nutrienţilor cheie, precum vitaminele şi mineralele. De asemenea, obezitatea produce un comportament nedorit la animale - „cerşitul" şi îi determină pe stăpâni să le ofere gustări şi recompense.

Dacă dorim să controlăm greutatea corporala a animalului, este recomandat să le oferim hrana care a fost special creată pentru ei şi care conţine cantităţile esenţiale ale tuturor elementelor nutritive, în acelaşi timp reducând cantitatea de calorii (acest lucru este posibil datorită ingredientelor cu un conţinut scăzut de calorii). Vă rugăm să nu uitaţi că dacă un animal de companie suferă deja de obezitate, ideal este să fie consultat medicul veterinar pentru a stabili un program sigur de pierdere în greutate (greutatea ar trebui să se reducă gradual, pentru a preveni reducerea masei musculare şi a încuraja reducerea ţesutului adipos).

Câinii seniori

Momentul în care câinii şi pisicile ajung la maturitate depinde în mare măsură de talia şi rasa lor. Ca urmare este imposibil de stabilit o anumită vârstă de la care să înceapă să primească hrană pentru seniori. Totuşi, animalele de companie sunt în general considerate „senioare" atunci când încep ultima treime din viaţa lor.

În ceea ce priveşte pisicile, acest lucru se întâmplă în jurul vârstei de 8 ani. în cazul câinilor, situaţia este mai complicată deoarece depinde atât de talie, cât şi de rasă. Câinii din rasele mici sunt consideraţi seniori în jurul vârstei de 10 ani, în timp ce câinii din rasele mari devin seniori mai devreme, şi anume începând cu al şaselea an de viaţă.

Hrana pentru câinii seniori ar trebui să aibă o valoare energetică uşor diminuată. S-a stabilit că, datorită metabolismului mai lent, nevoia câinilor seniori de energie care să le permită menţinerea unei mase cor porale constante este cu aproximativ 20% mai scăzută decât la câinii în vârstă de 1-2 ani cu o masă corporală asemănătoare. Ca rezultat, câinii seniori sunt mai predispuşi să depoziteze grăsime şi să devină suprapon derali, dat fiind că au o activitate fizică mai scăzută şi pierd din ţesutul muscular. Acest lucru, corelat cu creşterea în greutate, exercită presiune suplimentară asupra articulaţiilor şi poate duce la rigiditate şi la probleme ale articulaţiilor. Simţurile lor nu mai sunt aşa de ascuţite pe cât obişnuiau să fie odată şi sistemul imunitar s-ar putea să fie mai puţin puternic. De aceea este esenţial să îi ajutăm să ducă o viaţă mai fericită şi să le asigurăm nutriţia care poate să le încetinească semnele îmbătrânirii.
Proteinele de bună calitate, uşor de digerat (care produc mai puţini metaboliţi, protejând rinichii, şi sunt mai delicate cu tractul digestiv) sunt necesare pentru a proteja muşchii şi ţesutul osos, pentru a preveni reducerea masei corporale fără grăsime şi pentru a asigura elementele constitutive necesare regenerării. Reducerea grăsimilor ajută la prevenirea creşterii în greutate, în timp ce nivelurile crescute de antioxidanţi ajută la prevenirea distrugerii ADN-ului şi susţin funcţionarea sănătoasă a sistemului imunitar. Condroitina sau glucozamina sunt recomandate pentru a ajuta la menţinerea mobilităţii articulaţiilor.

---

Adaptarea hranei în funţie de talia câinilor

Câinii diferă mult între ei când vine vorba de greutate şi dimensiuni. Câinele este specia cu cea mai mare variaţie din lume în ceea ce priveşte greutatea şi dimensiunile - de la Chihuahua caffpoate cântări mai puţin de 1 kg, la St. Bernard care poate cântări aproape 100 kg.

Câinii din rasele de talie mică

Câinii din rasele de talie mică ating atât greutatea corporală ideală, cât şi maturitatea mai repede. De aceea, ei ar trebui să primească hrană pentru câini adulţi în jurul vârstei de 12 luni, mult mai devreme decât câinii din rasele de talie mare. Rasele de talie mică necesită relativ mai multă energie per kilogram de masă cor porală decât cei din rasele de talie mare, ceea ce este valabil şi pentru puii de câini din rasele de talie mică. Pentru a oferi nutrienţii necesari în proporţii ideale atât puilor de câini din rasele de talie mică, cât şi celor din rasele de talie mare, valorile nutrienţilor (de exemplu calciu, fosfor, vitamine) se calculează pe baza necesităţilor energetice. De aceea, este esenţial să fie urmate recomandările de hrănire pentru categoria de greutate ţintă a tânărului animal de companie - chiar dacă un pui de câine din rase de talie mică necesită mai multă hrană (per kilogram de greutate corporală) decât unul din rasele de talie mare. Rasele de talie mică şi medie au o speranţă de viaţă mai Îndelungată decât cele de talie mare. Ca rezultat, vârsta bătrâneţii este în general clasificată ca fiind ultima treime din viaţa unui animal de companie. Rasele de talie mică ar trebui să consume hrană pentru adulţi o perioadă mai lungă decât rasele de talie mare - până la vârsta de circa 10 ani.

Câinii din rasele de talie medie

Câinii din rasele de talie medie au necesităţi nutriţionale specifice, diferite de necesităţile câinilor din rasele de talie mare sau mică. Activitatea lor variază chiar în cadrul grupului din care fac parte - există câini ţinuţi mai mult în casă, precum şi rase cu o activitate intensă. Luând in considerare aceste cerinţe variate, hrana oferită trebuie să suplineasca aceste necesităţi.

Câinii din rasele de talie mare

Dinamica stadiilor de viaţă ale câinilor din rasele de talie mare diferă semnificativ de dinamica altor rase. Creşterea şi atingerea stadiului de adult este mult mai lungă (18-24 luni) şi perioada de adult este mult mai scurtă decât cea a câinilor din rasele de talie mică şi medie (câinii din rasele de talie mare sunt consi deraţi seniori la vârsta de 7 ani). în faza de creştere, prevenirea câştigului în greutate (prin controlul atent al porţiei de hrană zilnică) şi furnizarea nutrienţilor importanţi în proporţii adecvate, este de importanţă crucială pentru menţinerea greutăţii corporale optime, prevenind obezitatea şi afecţiunile articulaţiilor în perioada următoare a vieţii.

Ca rezultat, ingerarea zilnică a nutrienţilor de către puii de câine din rasele de talie mare poate fi perfect adaptată. Ei vor primi un pic mai puţini energizanţi, mai puţine grăsimi şi, de asemenea, un pic mai puţin calciu per kilogram de greutate corporală decât puii de câini din rasele de talie mică şi medie. Aceasta ajută la prevenirea excesului de hrănire sau a subnutriţiei, ambele având un impact negativ în primul stadiu de viaţă asupra stării generale a sănătăţii în stadiul de adult, şi anume o dezvoltare necorespunzătoare a sistemu lui osos, probleme articulare sau susceptibilitat