Femeia care vorbeste cu animalele

- Interviu cu CHRISTINE-LAURE AMIACHE -

- Animalele nu sunt nici "javre", nici "dobitoace", asa cum le boteaza, uneori, oamenii. Dimpotriva. Ele sunt foarte inteligente si au calitati psihologice care le depasesc pe-ale noastre. Pasionata de cercetarea emotionalitatii animale, o psiholoaga franceza a ajuns la experimente incredibile, devenind o interpreta perfecta a limbajului lor -

Dialog cu un melc

- Cum v-ati dat seama ca aveti capacitatea de a comunica cu animalele?

- Lucrurile s-au desfasurat in mod progresiv. Inca din copilarie m-am simtit foarte apropiata de animale. Imi amintesc de vacan

tele pe care le petreceam la bunicii mei, unde erau intotdeauna caini sau pisici cu care ma jucam. Erau doi ciobanesti germani si, de fiecare data cand mergeam la ei, bunicii mei imi spuneau: "Stiam ca o sa vii. Cainii au alergat tot timpul in jurul casei". Deja se stabilise o legatura puternica intre noi. Nu suportam ca un animal sa fie batut. Dupa ce am terminat liceul, am locuit la o ferma. Intr-o zi, proprietarul a avut un necaz: calul sau se lovise destul de rau la o arcada si, din cauza ca fermierul era destul de in varsta, nu reusea sa il bage inapoi in grajd. Calul incepuse sa zvarle din copite. In clipa aceea am simtit ca pot sa il linistesc. I-am vorbit cu multa blandete. Am reusit sa ma apropii de el si s-a linistit. L-am mangaiat si i-am tratat rana cu o bucata de vata si albastru de metil. Omul acela m-a rugat sa ma intorc si a doua zi. Cand am ajuns, calul era pe camp. Nu puteam sa il prind. L-am strigat, dar tot nu venea la mine. Atunci, m-am asezat pe o piatra si am vorbit cu el in mintea mea. I-am spus: "Nu iti fie frica de mine, am venit sa te ingrijesc". Aveam ochii inchisi si am auzit pasii calului care se apropia. A ajuns in spatele meu, si-a pus capul pe umarul meu si m-a lins pe gat. Am putut sa-l tratez si apoi a plecat. Urmatoarea comunicare am avut-o cu pisica mea, cand a trebuit sa ma mut. Locuiam intr-o casa de la marginea unui sat si ea a inteles ca urma sa plec si ca voiam sa o dau altcuiva, dorind sa ramana in mijlocul naturii. Inainte sa plec, si-a smuls parul de pe burta. Nu credeam ca este chiar asa de sensibila fata de intentiile mele. Voia sa ramanem impreuna. Am luat-o cu mine si relatia dintre noi s-a schimbat. Am devenit si mai apropiate.

Prietenie

- Cum se stabileste comunicarea dumneavoastra cu animalele? Exista semne care sa va indice ca veti primi anumite mesaje de la ele?

- Am frisoane. Vad pete de lumina si simt ca sunt chemata. In clipa aceea ma opresc din orice fac si incerc sa imi golesc mintea. In felul acesta, am descoperit ca suntem in legatura cu natura, cu toate fiintele care ne inconjoara si cu toate lumile. Exista momente in care putem sa deschidem usi ce ne duc spre alte orizonturi. Intr-o zi am comunicat cu un melc. De fapt, voiam sa intru in contact cu o broscuta care venise pe terasa. Tocmai ma uitam la ea cand am simtit ca cineva imi spune: "Dar eu nu te interesez?". M-am uitat in jur sa vad cine vorbeste cu mine si am vazut un melc. El mi-a spus ca regnul lor era neglijat de catre oameni, pentru ca ni se par animale dezgustatoare. El mi-a mai spus: "Daca ai avea rabdare sa stai sa vorbesti cu mine si sa observi cum functionez, ai invata o gramada de lucruri". Cand m-am apropiat de melcul acela, am avut o revelatie. Pur si simplu am putut sa vad cum se deplasa pe pamant, ghidandu-se dupa undele telurice. Avea un drum extrem de precis.

- Cum primiti mesajele de la animale?

- Persoana care doreste sa intru in contact cu animalul sau imi trimite o fotografie, dar uneori acest lucru se face in prezenta animalului. Intru in contact cu el prezentandu-ma: "Sunt Aldaia (acesta este numele meu spiritual) si vreau sa comunic cu tine pentru ca asa m-a rugat prietenul tau (nu le place denumirea de "stapan")".