LIPOM : Cainele meu are o umflatura sub piele !

Daca aveti un caine probabil ca, de fiecare data cand timpul va permite, va rezervati cateva minute sa-l periati, sa-l mangaiati si sa va jucati cu el.

Poate o data la cateva saptamani veti fi cel care ii va face o baie sau pur si simplu din cand in cand sa ii examinati blana si pielea cainelui.

Fiti atenti la schimbari de culoare, la temperatura locala, textura, cojite, rani sau inflamatii. Nu putini sunt cei care depisteaza in astfel de momente pe suprafata corpului cainelui lor o umflatura sau asa cum multi o numesc, o "galma" care acum cateva saptamani nu era acolo. Nu stiti cum a aparut, se vede ca a crescut destul de repde, e relativ tare la palpare, destul de bine prinsa. Nu se observa modificari de temperatura locale iar cainele nu da semne de durere la presiune. Este foarte posibil sa fi dat peste un lipom.

Daca va verificati cainele la fiecare cateva zile si descoperiti o astfel de problema de pe o zi pe alta, lucrurile stau cu totul altfel iar cauzele sunt altele (lovituri, intepaturi de insecte, corpuri straine sub piele). Si intr-un caz si in celalalt trebuie sa va prezentati la medicul veterinar pentru un control. Daca umflatura in cauza este un lipom, iata cum stau lucrurile.

Lipomul este o tumora benigna a tesutului adipos (gras) si e una dintre tumorile mai des intalnite la caini. Apare la cainii adulti si cei mai in varsta, dar poate fi intalnit si la cei mai mici. Majoritatea au o crestere relativ lenta, in cateva luni, dar se pot dezvolta si mai rapid de-a lungul catorva saptamani dupa care isi incetinesc drastic cresterea si se stabilizeaza avand un diametru de 2-4 cm, rar peste 6 cm.

Teoretic se pot dezvolta orinude exista tesut adipos insa in cea mai mare parte apar sub piele. Se pot localiza oriunde in zona pieptului, dar pot fi la fel e bine intalnite si pe spate sau gat. Se pot diagnostica de obicei destul de usor de catre medicul veterinar in urma unei aspiratii cu un ac fin, o forma mai simplificata a biopsiei. Se introduce un ac de seringa in lipom, se extrage continut si apoi acesta se pune pe o lama de microscop. Deseori in seringa se poate vedea un lichid uleios, semn clar al lipomului, apoi pe lama de microscop putandu-se cu usurinta observa celule adipoase. Pentru un diagnostic mai cert sau cand cresterea este prea rapida (exista la caine si liposarcom malign), trebuie incercata si o biopsie, adica recoltarea unei bucati din tesutul gras al tumorii din care ulterior se vor efectua preparate colorate pe lama. In foarte multe cazuri, mai ales daca si-a oprit cresterea, nu se recomanda indepartarea lui chirurgicala. Acest lucru este indicat insa daca e vorba de un animal mai tanar, daca marimea lipomului e deosebita si daca prin aceasta impiedica animalul sa faca lucruri pe care le facea in mod obisnuit. Multi proprietari doresc insa indepartarea acestor formatiuni din motive estetice. Aceasta se poate face clasic, printr-o mica incizie si extractie a tesutului gras, cu tot cu capsula daca se poate, sau prin "golirea" continutului lipomului, aceasta din urma putand insa recidiva prin lasarea capsulei in interior. Se pare ca pe viitor vor fi disponibile metode noi de indepartare a acestor formatiuni, cum ar fi injectiile cu proteine sau ultrasunetele.

Pana atunci insa verificati-va periodic cainele cu atentie si prezentati-va la medicul veterinar la cea mai mica urma a aparitiei unor probleme de acest gen sub piele sau in orice alt loc.

[ FOTO ] PUII ANIMALELOR PE CALE DE DISPARITIE !!!

Sunt mici, simpatice si extrem de prietenoase, in ciuda speciei din care fac parte.

Acesti nou-nascuti fac parte din speciile pe cale de disparitie din regnul animal. Toti puii s-au nascut in gradinile zoologice din intreaga lume.

Un pui de lemur din Madagascar

Yun Zi, puiul de panda gigant nascut la Gradina Zoologica din San Diego

Un pui de maimuta Emperor tamarin in timpul sedintei de infrumusetare

Micul pui de leopard savureaza o gustare cu lapte. Urangutanul Sumatran este una dintre speciile pe cale de disparitie; Menari le-a sporit numarul semenilor sai

Tai si Pip sunt doi pui de panda rosu nascuti la Edmonton Valley Zoo din Canada

Robby, cangurul rosu se incalzeste intr-o patura. Monifa este un hipopotam pigmeu, indeajuns de mic, cat sa faca baie intr-un bol

Acesti pui vor ajunge panagali cu pene verzi. Doi pinguini Gentoo de la Seaworld din San Diego

Miki, delfinul alb (beluga) sta aproape de mama lui intr-un bazin din Chicago

Mali este primul pui de elefant nascut la Gradina Zoologica din Melbourne

Pui de furnicar de la Detroit Zoo


Eu nu sunt Bufnita! Micutul cu ochi albastrii este Durga, un pui de tigru bengalez

In prima poza: Vulpea

fenek

Sursa : D.M.S.

[ FOTO ] Pui de sorecar spre adoptie !!! Zona BRAILA - GALATI

Acesti pui de sorecar adorabili umbla acum , unde , in Braila ...

Nu am sa spun locatia lor,ca in drumul catre acel loc mi s-a zis ca in ultima luna au fost luati vreo suta de caini,de nimeni altcineva decit de hingheri.Acolo sint 3 pui de sorecar,nu am reusit sa le tin socoteala ca numar !!! Unii sint adorabili,pufosi si jucausi,o catelusa e bej cu ochi albastri,altul alb era plin de scaieti... S-a oferit cineva sa ne ajute cu sterlizarea unor catele , dar e la marginea orasului si trebuie un autoturism .. . Azi poate o sa aflu daca se poate face rost de masina...
------------------------
Daca cineva este interesat de unul din acesti puiuti , se poate adresa la e-mail :
adinav2005@yahoo.com
----------------
FOTO : Adriana V. - in week-end !

.

CÂINII DE OI

Am o mare pasiune pentru câinii de oi, pentru dulăi.
Carpatini, mioritici, de bucovina şi chiar corbi. Ăştia-s cea de-a patra rasă. Multe s-au scris despre dulăi, care au o mulţime de calităţi. Poate că au şi defecte. Cel mai interesant lucru la ei mi se pare felul în care reacţionează la om. Îl ameninţă, îl blochează, îl păzesc şi nu muşcă decât în situaţii extreme. Dar ca să nu mai pierdem timpul vă dau în continuare un link foarte interesat spre un forum în care se discută un subiect cu titlul “câinii de oi”. Aici puteţi afla aproape totul despre ei. Dacă ştiţi să citiţi şi printre rânduri. Nu mai ştiu câte nopţi am stat eu să citesc, dar a meritat. Numai admiraţie pentru cei care au postat.

Iată-l: http://www.animale.ro/forum/viewtopic.php?start=0&t=7400&postdays=0&postorder=asc&highlight=puli

Mi-ar plăcea să citesc comentarii.

Top 10 cele mai populare rase de caini

De la catelusi care incap in geanta, la cainii care ar incapea mai usor in grajduri, oamenii iubesc toate rasele, oricare le-ar fi marimea, forma si temperamentul.

O parte din rasele de caini sunt mult mai placute de oameni, datorita trasaturilor lor speciale.

10. Shih Tzu

Acest caine "de jucarie" are o infatisare destul de aroganta, cu coama lui mare pe cap si codita ridicata pe spate, scrie Asociatia Internationala Chinologica. Shih Tzu au fost adorati de imparatii chinezi.

Se pare ca aceasta rasa vine din incrucisarea cainilor Lhasa Apso sau a celor tibetani de munte cu peckinezii. Shih Tzu a fost animalul de companie preferat de dinastia Ming.

9. Pudelul

Pudelul nu este o jucarie pufoasa, cum ati crede la prima vedere, ci un animal sportiv care exceleaza la dresaj. A aparut in Germania ca retriever de apa, iar stilul blanii sale a fost creat de vanatori pentru a-l ajuta sa se miste mai usor prin apa. Exista trei variante: marimea standard, pudelul miniatura - folosit pentru adulmecarea trufelor si pudelul de jucarie, tinut doar ca animal de companie. La curtea regelui Ludovic al XVI-lea, pudelii de jucarie erau la mare moda.

8. Dachshund

Sau "cainele-carnat" a fost crescut in trecut, in Germania, ca animalul fara frica, suficient de lung pentru a sapa in adaposturile bursucilor si a se lupta cu ei. Exista doua marimi de Dachshund: standard, care are intre 7 si 14,5 kg si miniatura, pana la 5 kg.

7. Bulldogul

Ei sunt iubiti de oameni datorita aspectului lor adorabil, multi oameni fiind incantati de pielea ridata de pe fata lor. Initial, cainii bulldog erau folositi la vanatoarea de tauri, in insulele britanice. Bulldogii erau atunci rai si aproape nu simteau durerea. Dar dupa ce vanatoarea de tauri a fost interzisa, proprietarii lor au decis sa ii "indulceasca", iar acum au ajuns niste catei tare simpatici, in opinia iubitorilor de caini.

6. Boxerul

Boxerul este un caine elegant si pare ca poate sa boxeze cu picioarele din fata, de aici si numele lor. In secolul al XIX-lea, erau folositi in Germania la bataile cu caini. Acum este un caine renumit pentru dragostea fata de oameni si mai ales pentru copii, desi inca mai sunt folositi unii in batai.

5. Beagle

Cel mai cunoscut reprezentant al rasei este Snoopy! Insa, personajul din desenele animate nu infatiseaza corect rasa: beagle-ul este un animal vesel si bun la vanatoare. Domnii bogati din Anglia aveau toti cate un beagle, folosit la prinsul iepurasilor.

4. Golden retriever

Acest caine inteligent a fost "creat" de Lord Tweedmouth, care dorea un retriever foarte bun, care sa se potriveasci climatului scotian, terenului si prazilor. Asa ca a incrucisat "retrieverul galben" cu "tweed water spaniel", acum rasa disparuta. Alte incrucisari cu setterul irlandez, bloodhound-ul au dus la golden retrieverul de azi. Aceasta rasa de caine este ideala ca ghid, salvator si caine-asistent.

3. Yorkshire Terrier

Yorkie face parte din categoria cainilor de jucarie, care ii include si pe chihuahua, si cantaresc intre 1,8 si 3,2 kg. Fiind foarte mici, erau folositi in trecut la prinsul sobolanilor.

2. Ciobanescul german

Ciobanescul german este standardul cainilor politisti, de paza si militari. Rasa vine dintr-o incrucisare de caini de turma si de ferma, din Germania.

1. Labradorul retriever

Acesti caini atletici provin din Newfoundlans, unde lucrau alaturi de pescari, ajutandu-i sa traga plasele si sa prinda pesti. Calitatile de retriever le-a dobandit abia dupa ce a rasa fost incrucisata cu setter, spaniels si alti retrieveri.

Sursa: Realitatea

Foto : Catelul Andrei Adam !

Bamse – cainele cu doua fete !!!!!!!!!!

De ceva vreme imi petrec viata alaturi de cainele prietenului meu Robi plecat sa cucereasca lumea. De fapt este o catea ciobanesc mioritic pe nume Bamse – care este cainele din imaginea alaturata. Da, este o catea desi se numeste Bamse care (dupa cum spun cunoscatorii) era un urs din desenele animate. Ei bine a avea un caine implica ceva responsabilitate si efort dar pana la urma se compenseaza cu fun-ul. Asta pana cand s-a intamplat ceea ce voi povesti pe scurt aici.

Am plecat in weekend sa cuceresc ceva dealuri calarind bicicleta si sa tund ceva pomi prin curte si cand am revenit, stupoare. Am gasit acasa cainele din imaginea numarul doi. Un specimen de ogar cu cap de ciobanesc, cu sprancenele precum Mircea Albulescu (sa ma scuze marele actor), si cu o fata de parca s-a sfarsit lumea. Cainele minunat care facea furori in cartier, care sarea jucaus de colo colo desi e ceva mai mare decat mine, disparuse.

De ce s-a intamplat nenorocirea? Pai cica asa se face. O data pe an trebuie sa-si lepede parul si sa ne arate tuturor exact ce oase poseda sub blana ei care ar face orice oaie sa para cheala.

Intrebarea este daca ea este de acord cu toata povestea asta. Pai din pacate nu are cuvinte sa ne spuna dar fata si atitudinea ei spun totul. Parca ar fi un om lasat in fundul gol la Mall spre deliciul si stupoarea auditoriului. Astept cu nerabdare sa-i creasca parul la loc (chestie care se va intampla probabil spre toamna) spre a ma bucura de un ciobanesc mioritic autentic ....
-----------------
Articol semnat Calin Gheorghe

Voluntar pentru iubire : Ce-simte-un-caine-cand-isi-asteapta-moartea ?

Flashmob impotriva eutanasierii cainilor
-------------------------

Ora 18.10 – sosesc in fata TNB-ului si imi leg esarfa rosie la gat. Imi pun toata speranta in aceasta manifestare. Printre iubitorii de necuvantatoare se simte o energie aparte. O energie pozitiva, care te face sa te simti fericit. Toata dragostea neconditionata pe care un iubitor de necuvantatoare o simte, iti patrunde in suflet si simti ca ii iubesti pe toti, ca ai face orice pentru a salva aceste suflete nevinovate. Ii imbratisez cu privirea, le multumesc in gand tuturor ca sunt aici si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sentimente normale. Ii multumesc mamei ca ma sustine si este alaturi de mine. Intr-o fractiune de secunda ma gandesc la toti cei care nu-mi sunt alaturi acum, dar nu le port pica. Nu pot. Un om care iubeste animalele, iubeste si oamenii.

Pasesc apoi pe iarba pentru a ma intinde. In momentul in care am culcat capul pe iarba, nu mai eram om. Eram un catel. Pentru cateva minute am simtit ca un catel. Am fost batuta si apoi lovita cu un cutit in gat. Oasele mele fragile au parait sub loviturile de picioare ale oamenilor rai. Toti participantii la flashmob au devenit puii mei. Au fost otraviti, electrocutati sau striviti de ciment. Ii vad pe cei care au facut acest lucru, rad si isi sterg mainile de sange. Nu i-as musca. I-as invata sa ma iubeasca. Ahhhh, cata durere… Din gat mi se prelinge un fir de sange rosu si fierbinte. Tocmai am fost “eutanasiata”. Instinctul matern ma indeamna sa ma ridic si sa-mi salvez puii, dar nu mai am putere. Imi privesc labutele din fata si observ ca mi-au fost taiate, iar coada imi atarna ca un ciot. Ma doare cumplit tot trupul, tremur si imi este frica, dar puii mei sufera si au nevoie de mine. Inca ii mai aud cum scancesc ca niste copii, iar unii se tarasc sa vina spre mine. Nu au mai ajuns. Imaginea s-a intunecat si pentru o secunda l-am vazut pe Dumnezeu. Era suparat pe toti cei care au permis acest masacru. Plangea si EL. M-a luat in brate si apoi s-a lasat linistea.

Am auzit fluierul si ii vad pe ceilalti cum se ridica in picioare. Ma ridic si eu. Ah, sunt om si sunt in viata. Acolo pe acea peluza din fata Teatrului National, am simtit ceea ce simte un caine cand moare, ceea ce simte o catelusa care isi priveste puii ucisi cu cruzime sau eutanasiati cum isi doresc autoritatile. Il cert pe Dumnezeu ca biserica a devenit un loc de promenada pentru ucigasi, iar preotii prin lipsa de implicare, permit tacit aceasta crima. O incurajeaza. Mai suntem oare crestini? Mai suntem ortodoxi? Mai avem suflet?

Complesita de durere, ma indrept spre casa. Stiu ca urmeaza o lupta grea intre bine si rau. Sa ne ajute Cel de sus sa invingem, pentru ca armele noastre in aceasta lupta sunt iubirea neconditionata pentru fiinte lipsite de aparare si credinta in Dumnezeu.

[ FOTO ] Sorecar spre adoptie !!! Zona BRAILA - GALATI

Acest catel adorabil umbla acum o luna pe strazi,si a intrat in curtea unor oameni "de bine"care nu suporta cainii si care l-au batut
.L-am luat si pe el,incercind sa il fac membru al numeroasei mele familii cu 4 labute,dar nu suporta catelusii mai mici ca el,pe care ii bate deseori.Nici cainii mai mari nu il agreeaza,unul din ei il bate la rindul lui,din senin...
E un catel afectuos,are in jur de 4 luni,e deparazitat si are nevoie de un stapin cu rabdare,ideal ar fi la o curte cit de mica,deoarece nu ii place sa stea inchis in casa si sa fie lasat singur.

Cine il doreste din zona Braila-Galati imi poate trimite un e- mail la : adinav2005@yahoo.com

De ce musca cainii?

Instinctul de proprietate si instinctul teritorial.
Un caine dominant sau care a urmat un program de dresaj specific va apara tot ceea ce este al lui: hrana, jucaria, stapanii, curtea, casa sau chiar masina. O incalcare a teritoriului unui astfel de caine va fi interpretata drept un act de agresiune la care cainele va raspunde in consecinta. Un astfel de caine va poate musca daca ridicati mana brusc in dreptul stapanului, veniti prea aproape sau va purtati nefiresc in prezenta acestuia.

Cum trebuie procedat: Nu intrati intr-o zona pazita de caini fara acordul sau prezenta proprietarului. Nu va parcati masina in imediata apropiere a unui caine necunoscut. Nu va apropiati de un caine pe care nu il cunoasteti atunci cand acesta mananca. Daca trebuie sa traversati o zona populata de caini comunitari nu manifestati tendinte agresive sau teama. Incercati sa va purtati cat mai normal cu putinta si mai ales nu fugiti!

Hiperexcitarea nervoasa sau frenezia.
Un caine poate va musca accidental, in joaca. Zgomotele si miscarile pe care le faceti pot fi extrem de provocatoare pentru caini. In haita joca reprezinta o exersare a instinctului de vanatoare. Cand se joaca intre ei, unii caini devin adesea agresivi folosindu-si dintii si ghearele, prinzandu-se unul pe celalalt sau mimand situatii dintr-o partida de vanatoare virtuala. Uneori acestia uita ca nu se pot juca la fel si cu noi, si, fiindca nu au maini, ei se folosesc gura pentru a apuca, sau a ne atrage atentia.

Cum trebuie procedat: Atunci cand va jucati cu un caine faceti-o cu calm, si fiti intotdeauna atent la reactiile acestuia, daca acesta devine prea etuziasmat sau prea brutal opriti-va. Nu ii permite-ti cainelui sa va apuce de mana sau de haine cu gura si mai ales nu dati curs insistentelor cainelui atunci cand va provoaca la joaca. Dumneavoastra trebuie sa fiti intotdeauna cel care initiaza joca si cel care decide cand aceasta ia sfarsit.

Frica si reactia la durere
Atunci caind un caine se simte rau sau este ranit, acesta nu intelege care sunt cauzele acestei stari, de aceea el incearca sa se apere de orice pare a fi un potential pericol. Daca veti incerca sa il atingeti in aceste conditii, cainele poate lua gestul dumneavoastra drept o posibila amenintare, sau chiar drept o cauza a durerii de aceea va incerca sa va opreasca asa cum poate…

Cum trebuie procedat: Daca descoperiti un caine ranit nu va repeziti la acesta, chiar daca intentiile dumneavoastra sunt din cele mai bune. Luati-va toate masurile de precautie si nu va sfiiti sa apelati la ajutorul celor din jur. Pentru a va proteja va puteti ajuta de o haina sau o patura, daca aveti asa ceva la dispozitie. De asemenea daca vedeti un animal care da semne de boala sau indispozitie, chiar daca este cainele familiei sau al dvs., este mult mai sigur sa apelati la asistenta veterinara in cazul in care acesta se manifesta agresiv in momentul in care va apropiati.

Frica sau surpriza
Gesturile bruste, zgomotele, sau surpriza le pot creea cainilor reactii de panica. Acestia pot musca din teama, considerand gesturile sau reactiile dumneavostra drept un act de agresiune. In cazul cainilor comunitari, maltratati adesea chiar de catre noi, oamenii, frica apare ca o consecinta fireasca a comportamentului uman.

Cum trebuie procedat: Cand va aflati in preajma unui caine pe care nu il cunoasteti purtati-va cat mai firesc, nu faceti miscari ce pot fi considerate amenintatore, nu fugiti si faceti-va anuntata prezenta folosind un ton cat mai prietenos. Daca vedeti un caine in lesa oricat de dragut ar fi, nu va repeziti spre el pentru a-l mangaia. Cereti mai intai permisiunea proprietarului iar daca acesta nu v-o acorda lasati cainele in pace. Cand vedeti un caine care doarme, chiar daca este vorba despre catelul dvs. sau al familiei evitati sa il treziti brusc din somn instinctiv cainele poate avea o reactie de autoaparare. Noaptea instinctele de vanatoare ale cainilor sunt mult stimulate. De aceea, daca este vorba de un caine pe care il cunoasteti, anuntati-va prezenta strigati-l pe nume inainte de a intra pe teritoriul acestuia, (chiar daca este vorba de propriul caine) mai ales daca veniti de la o petrecere si v-ati schimbat hainele si parfumul. Evitati pe cat posibil zonele populate de caini necunoscuti, iar daca trebuie sa le traversati faceti-o cu mult calm, fara a lasa senzatia ca va este teama, si mai ales fara a face gesturi amenintatoare.

Semne de avertizare.
Majoritatea cainilor avertizeaza inainte de a ataca. Priviti si ascultati cu atentie, si ve-ti vedea, cainele va spune cand este suparat. Daca latra gutural, isi lasa urechile pe spate, i se ridica coama si va priveste fix cainele va avertizeaza ca se ca se pregateste de atac. Daca isi dezveleste coltii, maraind zburlit iseamna ca este gata sa muste. Comportamentul agresiv va semnalizeaza ca ceea ce faceti in acel moment este deranjant pentru caine sau este perceput ca o amenintare de catre acesta.

Cum trebuie sa procedati atunci cand un caine se manifesta agresiv:
1.Asteptati cateva secunde fara a face nici un gest.
2.Ramaneti pe loc si incercati sa detensionati situatia demonstrandu-i acestuia ca nu reprezentati un potential pericol sau concurent. Incercati sa vorbiti cu acesta folosindu-va de un ton prietenesc, chiar vesel.
3. Miscati-va incet inapoi sau in lateral fara a da semne de ezitare.
4. Evitati sa va uitati fix in ochii cainelui chiar daca acesta va fixeaza cu privirea.

Ce nu trebuie facut:
1. Nu priviti niciodata un caine drept in ochi, acesta este o provocare la care un caine dominant va raspunde negrasit.
2. Daca un caine sare pe dumneavoastra incercati sa nu tipati sau sa o rupeti la fuga, nu veti face decat sa agravati situatia.
3. Nu sariti, si nu ridicati brusc mainile.
4. Nu tipati la caine si nici cu incercati sa aruncati in el cu ce aveti la indemana.
5. Nu va intoarceti cu spatele la el in incercarea de a va urca intr-un copac sau pe un gard, s-ar putea sa nu fiti suficient de rapizi.

Un caine nu ataca niciodata nemotivat. Chiar daca in aparenta comportamentul sau este inexplicabil, o cauza exista. Caini nu actioneaza decat in baza instinctului de conservare, mostenit genetic, a unor amintiri senzoriale sau a ceea ce au fost invatati sa faca intr-o anumita situatie.

-----

FOTO 1 : Caine maidanez in hala Pietii Mari din Braila

FOTO 2 : FOTO INTERNET

[ VIDEO ] Invisible Dogs - cainii invizibili !

Peste 2.000 de americani s-au gandit ca ar fi foarte amuzant daca ar iesi pe strada si ar incepe sa-si plimbe cainii invizibili, asa ca duminica au impanzit strazile Brooklyn-ului cu "patrupedele" lor in lese.

Aceasta actiune a fost ultima misiune a grupului Improv Anywhere, care "provoaca scene si haos" in spatiile publice. Grupul a fost creat in august 2001, in New York de catre Charlie Todd si a realizat pana in prezent peste 85 de misiuni cu sute de agenti sub acoperire.


Participanti de toate varstele au impanzit strazile Brooklyn-ului, mergand in cel mai serios mod posibil cu lesele in mana, plimbandu-si cainii invizibili, vorbind cu ei, hranindu-i, alintandu-i. Feedback-ul oamenilor de pe strada a fost cel scontat: unii au ras, altii s-au uitat speriati, altii s-au ferit, altii i-au ignorat . Unii au crezut chiar ca e vorba de o reclama mascata la lese sau la adaposturile pentru caini.

Cele mai interesante reactii le-au avut cei aflati in masina, potrivit declaratiilor participantilor la misiunea "Invisible dog". Oamenii au intrat in jocul Improv Anywhere, mangaind cainii invizibili si intreband cu interes ce rasa sunt sau daca sunt vaccinati. Cea mai mare distractie a fost interactiunea cu adevaratii caini. Chiar si acestia au fost confuzi, nestiind cum sa reactioneze in fata patrupedelor invizibile.
-----
De Laura Dragulin

Click aici pentru galeria foto.

Bobtail sau Old English Sheepdog

Bobtail-ul,

de asemenea cunoscut si ca

Old English Sheepdog,

este un caine cu infatisare de ursulet de plus, pufos. Adora sa se zbenguie si sa se joace cu copiii, dar la fel de mult ii place sa-si petreaca cateva momente din zi singur, fara sa fie deranjat.

Blana sa deasa si flocoasa necesita multa ingrijire sau vizite periodice la salonul de cosmetica canina.

Istoricul si originea

Se crede ca Bobtail-ul a fost creat la inceputul anilor 1800 in sud-vestul Angliei. Rasele utilizate la crearea acestei rase unice sunt controversate. Una dintre teoriile cu privire la originile rasei sustinea ca Bobtail-ul este rezultatul imperecherii dintre rasele Barbone si Deerhound. Alta sustine ca Bobtail-ul este rezultatul incrucisarii Briard-ului cu Bergamasco, iar a treia teorie este de parere ca aceasta rasa ar descinde dintr-un caine flocos de nationalitate rusa denumit „Owtchar”, care fusese adus de corabierii din tinuturile baltice in Marea Britanie.

Se presupune ca Bobtail-ul ar fi fost crescut si ameliorat de catre fermierii englezi, care aveau nevoie de un caine care sa le pazeasca si pastoreasca turmele de vite si de oi. Inca de la inceputurile rasei, cozile Bobtail-ilor erau scurtate ca o modalitate de identificare a cainilor utilitari scutiti de taxe, de unde si denumirea de Bobtail. Blana lor deasa si flocoasa era adesea tunsa in fiecare primavara, toarsa si utilizata pentru teserea de paturi sau alte confectii.

In secolul al XIX-lea, Bobtail-ul ajunsese sa fie intens utilizat in agricultura. In 1873, Bobtail-ul era pentru prima data prezent intr-o expozitie canina in Anglia.

Pana in 1880, Bobtail-ul era importat in Statele Unite unde a devenit destul de popular in randul celor mai instarite familii americane. In 1905, Bobtail-ul a fost recunoscut de catre American Kennel Club ca membru al grupei cainilor ciobanesti si de cireada.

Astazi, rasa este recunoscuta de urmatoarele oficii si organizatii internationale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, CKC, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

Aspectul exterior si dimensiunile

Bobtail-ul este un caine compact cu linia spinarii care se inclina in fata de la nivelul soldurilor spre omoplati, aspect foarte rar intalnit la rasele de caini. Capul este mare si plat cu urechi mici, blegi. Ochii pot fi albastri sau caprui, unele exemplare putand fi chiar ceacare. Nasul este mare si negru. Corpul Bobtail-ului este robust, bine proportionat si musculos.

Toracele este lat si adanc. Membrele anterioare sunt drepte si sunt prevazute cu labe mici si rotunjite. Coada este scurtata aproape de baza, daca exemplarul dumneavoastra nu se naste cu ea scurta. Blana sa flocoasa este o caracteristica a rasei. Este dubla si lunga. Culoarea robei poate fi albastruie, gri, gri albastruie sau blue merle cu pete albe. Bobtail-ul are mersul asemanator cu cel al ursului.

Bobtail-ul adult poate atinge o inaltime la nivelul greabanului de circa 56-61 cm la mascul si de circa 51-54 cm la femela. Bobtail-ii, la maturitate, pot atinge o greutate corporala de peste 27 kg, unele exemplare putand ajunge si pana la 45-47 kg.

Personalitatea

Bobtail-ul este un caine urias bland si iubaret. Majoritatea sunt foarte afectuosi, dar unele exemplare pot fi agresive cu strainii daca nu socializeaza adecvat inca din copilarie. Este un caine cu un temperament echilibrat si usor adaptabil. Bobtail-ii sunt prietenosi, inteligenti, loiali si protectori, pastrandu-si instinctul gregar nativ.

Relatiile cu familia si casa

Bobtail-ul este cel mai multumit intr-o familie cu copii. Nimic nu-l face mai fericit decat sa se joace cu copiii, dar are nevoie si de anumite clipe de singuratate. Bobtail-ii au un instinct gregar puternic, avand tendinta „de a pastori” copiii mici. Desi este un caine de talie mare, el nu este atat de activ, astfel ca e foarte posibil sa-l gasiti de multe ori lancezind pe canapea.

Bobtail-ul se poate adapta traiului intr-un apartament daca este scos zilnic la plimbari sau intr-o curte imprejmuita. Bobtail-ul este destul de activ in interiorul caminului si va fi cel mai fericit daca i se ofera o curte de dimensiuni rezonabile in care sa zburde liber.

Dresajul

Unele exemplare pot fi incapatanate si independente, facand dresarea acestora un pic mai dificila. Bobtail-ul trebuie sa fie educat de catre un stapan ferm, consecvent si rabdator.

Aspecte particulare

Bobtail-ul are mult par, care necesita o pieptanare si o periere zilnica pentru a preveni incurcarea si matuirea acestuia. Moatele si parul incalcit care se formeaza vor fi indepartate prin tundere, cu atentie, astfel incat sa nu fie lezata pielea. Daca exemplarul dumneavoastra nu participa la expozitiile canine, atunci, pentru a va inlesni ingrijirea si intretinerea acestuia, este indicat sa-l tundeti scurt la circa 3-4 luni. Parul din jurul ochilor si de la nivelul extremitatilor membrelor va fi trimat cu o foarfeca boanta. In general, primavara (aprilie-mai), Bobtail-ul naparleste masiv.

Boli si afectiuni curente

Bobtail-ul este, in general, o rasa robusta si rezistenta, special conceputa pentru a infrunta cu stocism toate intemperiile. Ca si in cazul altor rase, nici el nu este scutit de anumite sensibilitati de ordin medical:

Displazia de sold este o malformatie a articulatiei coxofemurale ce are ca rezultat aparitia durerii, schiopaturii si artritei consecutive.

Cataracta determina o pierdere a transparentei normale a cristalinului. Afectiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi si poate conduce treptat la orbire.

Torsiunea (dilatatia) gastrica este o afectiune brusca ce pune in pericol viata animalului asociata umplerii stomacului cu aer si torsionarii acestuia.

Atrofia retiniana progresiva este o boala care determina degenerarea celulelor nervoase ale retinei. Afectiunea debuteaza adesea la cainii in varsta si poate conduce la orbire.

Entropionul este o afectiune a pleoapelor ce implica rasucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irita suprafata globului ocular, putand duce la probleme mult mai grave.

Demodecia este o afectiune parazitara a pielii.

Anemia hemolitica imun-mediata este o tulburare sangvina grava, care are ca rezultat aparitia anemiei profunde.

Suntul portosistemic este o malformatie a circulatiei sangvine asociata ficatului. Sangele este suntat departe de ficat, avand ca rezultat acumularea toxinelor sangvine si, consecutiv, inrautatirea starii generale, profunde.

Intoxicatia cu ivermectina – sensibilitatea la ivermectina, un medicament antiparazitar uzual, poate aparea datorita unei anomalii genetice. Acest medicament trebuie utilizat cu precautie la aceasta rasa.

Instabilitatea vertebrala cervicala, sindromul Wobbler, este o malformatie a coloanei vertebrale din regiunea gatului care induce infirmitate, nesiguranta in mers si, eventual, paralizie.

Bobtail-ul este, de asemenea, predispus criptorhidiei, surditatii si diabetului.

Speranta medie de viata a Bobtail-ului este de 10-12 ani.

Bacterioze si boli ereditare la caini

Omul bolnav de tuberculoză, cu leziuni deschise (BK pozitiv),
o poate transmite câinelui său.
După E. Carnaţin, Gh. Dabija şi D. Stoenescu,
la câine tuberculoza are o incidenţă relativ scăzută,
iar cele mai multe cazuri se întâlnesc la câinii de apartament.

Semnele bolii. Simptomatologia este asemănătoare celei din tuberculoza umană şi, în funcţie de localizare, se întâlnesc trei forme clinice: infecţia tuberculoasă pulmonară, infecţia tuberculoasă digestivă şi infecţia tuberculoasă mixtă.

•Forma pulmonară. Câinele este abătut, prezintă febră intermitentă (39,5°-40°C), cu pierdere în greutate, dispnee, tahipnee şi tuse care persistă mai mult de 30 de zile. •Forma digestivă. Poate exista ascită, peritonită generalizată cu localizări urinare şi hepatice. •Forma mixtă (digestivă + pulmonară). Semnele bolii sunt mai nete, deşi, în general vorbind, această formă este mult mai uşor de diagnosticat.Diagnosticul. Începe cu o anamneză minuţioasă întrebând dacă în familia respectivă nu există persoane tuberculoase. Se vor executa radiografii pulmonare, scintigrafii hepatice, evidenţierea prin metode de laborator a bacilului din leziuni deschise.

Tratamentul. Deşi unii medici recomandă să nu se instituie nici un tratament câinilor depistaţi ca fiind bolnavi de tuberculoză, totuşi, în clinicile veterinare, în secţia de boli infecţioase, aceştia pot fi trataţi până la vindecare cu tuberculostatice de uz uman, INA, PAS, Sinerdol etc.



Salmoneloza Surse de infecţie. Consumul produselor de origine alimentară infectate cu salmonele patogene. În aceste situaţii apar infecţii mortale, mai ales la tineretul canin. Câinii adulţi sunt purtători de germeni.Semnele bolii. Boala evoluează drastic, la căţei constatându-se febra (42°C), vomismente repetate, gastroenterita hemoragică şi deshidratare avansată.Diagnosticul. Se bazează pe examen bacteriologic.Tratamentul.



În infecţiile de asociaţie, antibioticele (Penicilina G, Efitard, Propamicină) şi chimioterapicele (Co-Trimoxazole) dau rezultate. Avându-se în vedere o rezistenţă crescută a salmonelelor la antibiotice, se impune o cunoaştere a antibiogramei tulpinii izolate. Antidiareice recomandate, în ordinea eficacităţii, sunt: Eridiaron (produs original, Morar Roman, Fac. de Medicină Veterinară, Cluj-Napoca), Furazolidon, două comprimate la şase ore, până ce scaunul „se leagă”. Să nu se administreze, sub nici un motiv, comprimate de Mexaform (la câine produce o nefrită hemoragică cu hematurie).



Regimul alimentar este hidric în primele 24 de ore — ceaiuri de mentă, eventual muşeţel, supa de morcovi şi zeama de orez —, iar ulterior, progresiv, brânza de vaci, supa de carne, mere rase şi morcov ras.



Leptospiroza Hofer este acela care a descris pentru prima oară boala în 1851 şi a numit-o tifos canin. Ulterior, leptospiroza canină a primit şi alte denumiri: boala de Stuttgart, boala lui Weil etc.Semnele bolii. Maladia evoluează sub mai multe forme clinice:—Sindromul icteric (icterul infecţios). Evoluează cu febră înaltă (peste 41°C), lipsa poftei de mâncare, vomismente, scaune diareice şi oligurie Boala se termină, după o evoluţie de una până la două săptămâni de la debut, cu moartea, la aproximativ 50% din cazuri;


TIFOSUL are trei subforme: supraacut (septicemie), acut (icteric) cu aspect uremic şi anicteric, cu evoluţie cronică. În forma cronică a bolii (cea mai frecventă), deşi există o leptospiremie pozitivă cu uşoare simptome de atingere urinară, foarte importante sunt complicaţiile oculare, bilaterale, sub formă de iridiociclită.Diagnosticul. Nu este simplu de stabilit. Diagnosticul diferenţial se va face faţă de maladia Carré (jigodia), hepatita contagioasă a câinelui (leptospiroza — o fac în general câinii între unu-cinci ani), uremiile, intoxicaţiile cu produşi oxicumarinici.



Tratamentul se face cu Penicilină G, Ampicilină, Oxacilină, în dozele stabilite de medic. Se va administra: Hidrocortizon acetat, soluţii glucozate, vitaminele grupului B, vitamina C, vitamina K şi gluconat de calciu.Prevenirea bolii se realizează cu vaccin antileptospiric sau cu alte polivaccinuri (Candur, Distemper, etc), care să aibă şi componente leptospirice, alături de cele antihepatică şi antijigodioasă.



Bruceloza Semnele bolii. În funcţie de natura agentului etiologic care determină apariţia infecţiei brucelice există mai multe surse şi diferenţe între ele. Astfel, în cazul infecţiei cu Bacillus abortus var. suis sau melitensis, boala evoluează asimptomatic şi, rareori, cu o simptomatologie ştearsă. Altfel însă evoluează boala când infecţia este cu Bacillus canis. În acest caz, la căţele, avortul se produce la 45-63 zile de la instalarea gestaţiei; el se poate repeta şi la viitoarele gestaţii sau căţelele rămân toată viaţa sterile. Masculii pot face, în infecţia brucelică, epidimite, orhite etc. Indiferent de sex, la câine, clinic, se mai constată bursite, tendosinovite purulente şi adenopatii externe regionale supurate (ulcerate).Diagnosticul. Se pune în urma examenelor bacteriologice şi serologice.



Tratamentul. Este stabilit de către medic pe bază de peniciline de depozit: Tripedin, Efitard, Moldamin etc.Prevenirea bolii. Se va axa pe acţiuni periodice de depistare a bolii la animale (depistare clinică şi serologică), pe o supraveghere a împerecherilor în canise şi în adăposturile de animale. În localitatea unde a fost diagnosticată bruceloza, masculii destinaţi reproducţiei vor fi verificaţi prin control serologic. În canisele unde a apărut boala, repopularea se va face cu animale indemne la bruceloză.



Boli Ereditare



Lista acestor boli ereditare la câine pare a fi foarte lungă; nu se reduce la mono- şi criptorhidie, displazia de şold şi a malformaţiilor coastelor (cum se precizează în unele reviste şi buletine documentare canine). Mai jos urmează o descriere a bolilor ereditare care sunt probabile să apară la patru rase canine, alese aleatoriu.



1. Caniche



a)cecitate precoce datorită cataractei şi degenerescenţei retiniene;



b)afecţiuni ale articulaţiilor, ca luxaţia cotului;



c)tulburări nervoase temperamentale;



d)anomalii vasculare şi persistenţa orificiului aortic drept atrial;



e)mono- şi criptorhidia.


2. Ciobănesc german (câinele lup)


a)displazia de şold şi malformaţiile coatelor;



b)afecţiuni ale sângelui: hemofilia, anemia etc.;



c)anomalii vasculare, cu persistenţa arcului aortic drept;



d)afecţiuni esofagiene, varice esofagiene etc.;



e)cataracte şi chisturi dermoide oculare;



f)formarea de calculi urinari;



g)anomalii comportamentale;



h)mono- şi criptorhidia.



3. Setter irlandez


a)boli ale sângelui, ca hemofilia;



b)luxaţii ale articulaţiilor şi displazia de şold;



c)coexistenţa arcului aortic drept;



d)eutropia (răsucirea spre interior a pleoapelor);



e)cecitate precoce datorată unei atrofii retiniene progresive;f)probleme comportamentale;



g)dermatite;



h)epilepsie;



i) mono- şi criptorhidia.



4. Dobermann



a)instabilitatea gâtului;



b)sindromul morţii subite;

c)atrofie renală;



d)probleme comportamentale;



e)cataractă;



f) hidrocefalia;



g) mono- şi criptorhidia.


Această listă nu este nicidecum completă, dar ilustrează clar incidenţa crescândă a bolilor ereditare la câinii de rasă. Important este ca exemplarele canine cu boli genetice să fie excluse de la reproducţie. Totuşi, pentru că mono- şi criptorhidia şi displazia coxofemurală sunt afecţiuni genetice din ce în ce mai frecvente, le vom descrie în continuare.

Alergiile alimentare

Alergiile alimentare au atins o rata de 10% din totalul alergiilor intalnite la caini si pisici. Este cea de-a treia frecventa cauza dupa alergia datorata muscaturii de purice si atopie(alergii inhalatorii). Prin administrarea dietelor pe baza de miel si orez multe persoane realizeaza ca previn sau trateaza alergiile alimentare, si in acest caz nu sunt departe de adevar.

Intregul proces, prin care un animal este sensibilizat datorita unui agent particular din hrana si raspunsul complex al anticorpilor din tractul intestinal al animalelor, nu este foarte bine inteles. In ciuda lipsurilor pe care le avem in intelegerea procesului bolii, exista multe informatii pe care le cunoastem inclusiv simptomele, cum sa diagnosticam alergiile alimentare, si deasemeni cum sa le tratam.

Alergiile alimentare afecteaza atat cainii cat si pisicile. Spre deosebire de atopie, nu exista o conexiune intre rasa si alergiile alimentare.Alergiile alimentare afecteaza atat masculii cat si femelele, nu tin cont de activitate sau daca sunt sterilizate sau nu. Pot aparea de timpuriu, incepand de la o varsta de 5 luni si chiar pana la o varsta inaintata de 12 ani, majoritatea cazurilor aparand la varsta de 2-6 ani. Multe dintre animalele cu alergie alimentara sufera si de alergii de contact sau inhalatorii.

Alergie alimentara sau intoleranta?

Exista o diferentiere si ea trebuie facuta in mod cert intre alergia alimentara si intoleranta alimentara.Alergiile alimentare sunt adevaratele alergii si evidentiaza simptomele caracteristice de mancarime si probleme de piele asociate cu alergiile canine si feline.Intolerantele alimentare produc diaree sau vomituritie si nu dezvolta un raspuns alergic tipic.Intolerantele alimentare la animale pot fi similare cu cele ale oamenilor care prezinta diaree sau durere stomacala datorita alimentelor picante sau prajite.Din fericire, atat intolerantele cat si alergiile alimentare, pot fi eliminate cu ajutorul dietelor ce nu contin agentii cauzanti.

Agentii cauzatori des intalniti

Mai multe cercetari au arat ca unele ingrediente au un potential mult mai mare decat altele in producerea alergiilor alimentare.Agentii cauzatori cel mai des intalniti sunt ingrediente obisnuite din hrana cainilor.Aceasta corelatie nu este o coincidenta.In timp ce unele proteine prezinta potential antigenic mai mare, multe dintre proteine sunt similare in forma si incidenta a reactiilor alergice si sunt probabil asociate cu frecventa expunerii.De exemplu, hrana pentru animale a fost realizata de la inceput din carne de vita, carne de pasare, porumb si grau.In ideea combaterii alergiilor alimentare, mai multe

companii au produs diete pe baza de miel si orez.Aceste diete nu aveau nimic iesit din comun cu exceptia celor doua ingrediente care nu se utilizau de regula in hrana animalelor.Animalele care au consumat aceste ingrediente nu au dezvoltat alergii alimentare.Daca ingredientele principale devin mielul si orezul, atunci cele mai frecvente probleme ar fi cauzate de miel si orez.

Ceea ce determina daca un ingredient produce sau nu o alergie alimentara se bazeaza pe structura si marimea glicoproteinei din alimentul respectiv.Mai mult de atat, multe dintre dietele pe baza de miel si orez contin multe alte ingrediente si daca animalul are alergie la unul dintre ele, aceste diete cu miel si orez nu vor duce la tratarea alergiei alimentare.In continuare, in timp ce unele persoane au criticat si au invinovatit conservantii si aromele ca sursa a alergiei, cercetarile au aratat ca acestea nu sunt adevaratele cauze.

Simptome

Simptomele alergiei alimentare sunt similare simptomelor evidentiate la majoritatea alergiilor intalnite la caini si pisici.Simptomul principal este mancarimea pielii.Simptomatologia poate include infectii cronice sau acute ale urechilor, alopecie, scarpinare intensa (chiar automutilare), hipertermie, infectii ale pielii care raspund la antibiotice dar reapar dupa terminarea tratamentului medicamentos.Este demonstrat faptul ca la cainii cu alergie alimentara exista o incidenta crescuta a motilitatii intestinale.

Este greu de diferentiat un animal cu alergie alimentara de un altul care sufera de atopie sau alt tip de alergie bazata pe semne fizice.Cu toate acestea, sunt cateva semne care ne induc intotdeauna suspiciunea de alergie alimentara. Cateva cazuri unde evidentiem semnele clinice:

Un caine cu probleme recurente ale urechii, in special infectii micotice.

Un alt caz este un junior cu probleme moderate sau severe ale pielii.

Un al treilea caz este un caine care sufera de alergii un an intreg ori simptomele apar in perioada de iarna.

Semnul final este un caine cu mancarime severa de piele si care nu raspunde la tratamentul cu antihistamine sau steroizi.

Diagnostic

Diagnosticul este dificil de pus in cazul alergiilor alimentare.Dar, datorita faptului ca multe alte probleme pot cauza simptome similare si ca de multe ori animalele sufera din cauza mai multor boli decat datorita alergiei alimentare, este foarte important ca toate celelate probleme sa reprezinte o prioritate de identificare si tratare corespunzatoare, pentru ca apoi ,sa fie diagnosticata alergia alimentara. Atopia, alergiile datorate muscaturii de purice, hipersensibilitatea datorata parazitilor intestinali, parazitism sarcoptic, infectiile bacteriene sau micotice, toate pot cauza simptome similare alergiei alimentare.In momentul in care au fost eliminate sau tratate celelalte probleme, atunci se initiaza procesul hranirii cu un aliment nou ( testarea nutritionala).

Dietele Eliminatorii si Testarea Provocata

Procesul nutritional adecvat consta in hranirea unui caine cu o noua sursa alimentara de proteina si carbohidrati pe o perioada de 12 saptamani.Sursa alimentara noua va fi reprezentata de proteina si carbohidrati cu care animalul nu a mai intrat in contact.In ceea ce priveste hrana administrata, aceasta trebuie sa fie singurul aliment pe care cainele il consuma in aceasta perioada de 12 saptamani, de unde rezulta ca nu va primi recompense, absolut nimic in afara de hrana aleasa si apa.Animalele in crestere, juniorii, au necesitati speciale pentru o crestere si dezvoltare armonioasa si de aceea o hrana realizata in casa , care contine doar un singur tip de proteina si carbohidrati, fara multivitamine sau acizi grasi esentiali, poate sa nu fie adecvata, corespunzatoare si sa nu dea rezultate, chiar daca aceasta este administata 12 saptamani.Pentru catelusii in crestere se recomanda formula ProPac , o hrana completa si echilibrata , special conceputa pentru astfel de situatii.

Pana acum , medicii veterinari recomandau administrarea hranei speciale doar 3 saptamani, insa noile cercetari au arat ca doar 26% dintre cainii cu alergii aveau rezultate bune pana in a 21-a zi .Majoritatea pacientilor au dat rezultate in 12 saptamani.De aceea , este foarte important ca pacientul sa urmeze aceasta dieta toata perioada de 12 saptamani. Daca simptomele sunt reduse sau eliminate, in acel moment pacientul este plasat inapoi pe hrana originala.Acest test este numit” testare provocata”si este esentiala in confirmarea diagnosticului.Daca simptomele reapar dupa administrarea hranei originale , diagnosticul de alergie alimentara este confirmat.Daca nu a fost nicio schimbare in simptomatologia pacientului, se incearca un nou sortiment nou de hrana folosind o alta sursa de proteina.

Examene sangvine

Multi proprietari si medici veterinari tind sa analizeze alte teste pentru a diagnostica alergiile alimentare.Testele sanguine precum RAST sau ELISA se pot utiliza pentru diagnosticarea alergiilor alimentare.In plus , se mai poate realiza si testul intradermic.In ciuda faptului ca testele sunt realizate frecvent si reprezinta un ajutor in punerea diagnosticului, nu exista dovezi clare ca aceste teste sanguine prezinta acuratete in diagnosticarea alergiilor alimentare. Medicii veterinari dermatologi insista ca aceste teste nu sunt valabile si nu prezinta siguranta in punerea diagnosticului de alergie alimentara.Singura modalitate de diagnosticare certa a alergiilor alimentare este metoda hranirii pe o anumita perioada de timp cu un anumit produs, nou introdus in alimentatia pacientului (testarea nutritionala).

In timp ce testul intradermic este excelent in diagnosticarea atopiei( alergiile inhalante), acesta este ineficient in cazul alergiei alimentare.In timp ce testele ELISA si RAST pot ajuta in punerea diagnosticului de atopie, acestea nu au niciun beneficiu in diagnosticarea alergiilor alimentare.

In toate studiile si cercetarile facute de noi in privinta alergiilor alimentare, toate articolele, cartile recente si medicii veterinari dermatologi sunt total de acord ca testarea nutritinala intr-o perioada de timp de 12 saptamani este de un real ajutor in diagnosticarea alergiei alimentare.

Pentru diagnosticarea si tratarea alergiilor alimentare este necesara testarea nutritionala.

Parazitii interni la caine si pisica

Majoritatea parazitilor ce traiesc in intestin la caine si pisica sunt reprezentati de viermi si unele organisme unicelulare.

Parazitii interni la caine si pisica

vezi mai multe poze aici

Majoritatea parazitilor ce traiesc in intestin la caine si pisica sunt reprezentati de viermi si unele organisme unicelulare.

Cel mai des se intalnesc viermii rotunzi (Ascaris lumbricoides – popular numiti limbrici), viermii bici (Trichuris vulpis, Trichuris campanula), viermii plati (teniile). Parazitii unicelulari cel mai des intalniti sunt cocidiile si Giardia.

Ce sunt viermii rotunzi? Viermii rotunzi sunt cei mai raspanditi paraziti intestinali la caine si pisica. Animalele infestate transmit bolile parazitare celorlalte animale in momentul in care ouale de paraziti se transforma in larve si sunt prezente in fecale. Animalul tau de companie poate lua parazitii mancand pamant contaminat (de exemplu, cand se joaca in parc cu diverse mingiute si jucarii), lingandu-si blana sau labutele contaminate sau la fel de bine band apa contaminata.

Care sunt riscurile transmiterii la alte animale sau om? Femelele parazitate pot transmite puilor boala atat inainte ca acestia sa fie nascuti cat si dupa nastere, in perioada in care mamica ii ingrijeste. Atat puii de pisica dar si cei de caine sunt cei mai predispusi la infectia cu viermi rotunzi. Din cauza ca acesti paraziti traiesc in intestinul subtire, “consuma” toate substantele nutritive din hrana ingerata de catre animal, lucru ce conduce la malnutritie si probleme intestinale. Deoarece larvele migreaza in corp, animalele pot ajunge sa dezvolte grave probleme respiratorii cum ar fi pneumonia. Infectia cu viermi rotunzi este o boala zoonotica, deci SE POATE TRANSMITE LA OM. Desi contactul direct cu animalele purtatoare cresc riscul ca omul sa se infecteze, majoritatea imbolnavirilor apar in urma ingerarii accidentale de larve. De exemplu, copiii care se joaca in zone in care exista fecale de caine (gropi de nisip, zone din parc), pot lua larvele pe maini iar ulterior ajung sa le inghita.

Daca nu se intervine medicamentos, viermii rotunzi pot determina oamenilor serioase probleme de sanatate, mai ales atunci cand larvele ajung sa strabata organe sau tesuturi, putand provoca leziuni pulmonare, hepatice sau la nivelul sistemului nervos. Daca larvele ajung sa se dezvolte la nivelul ochiului, se poat ajunge la orbire partiala dar, din pacate, permanenta.

Ce sunt viermii bici? Sunt paraziti al caror nume se datoreaza aspectului acestora. Se transmit la fel ca si viermii rotunzi, dar determina mai putine probleme de sanatate. Ocazional, in infectiile severe, pot aparea diareea, pierderea in greutate, mici hemoragii intestinale. Oamenii se infecteaza destul de rar, tot prin ingestie accidentala.

Ce sunt viermii plati? Sunt viermi cu corpul asemanator unei panglici, format din mai multe segmente. Cainii si pisicile se contamineaza o data cu ingerarea puricilor sau paduchilor purtatori, atunci cand se scarpina. De asemenea, se pot contamina mancand rozatoare bolnave. Acestia traiesc tot in intestinul subtire unde spoliaza organismul de substantele nutritive. Proprietarii isi dau seama de existenta acestor paraziti in momentul in care ei se observa sub coada sau eliminati prin fecale, fiind asemanatori boabelor de orez.

Coccidiile sunt paraziti unicelulari care nu se vad cu ochiul liber. Odata inghititi, acesti paraziti deterioreaza mucoasa intestinala si produc leziuni. Astfel, absorbtia substantelor nutritive este mult ingreunata. Pot aparea diareea apoasa, cu sange si implicit deshidratarea. Puii de animale sunt mai predispusi deoarece sistemul lor imunitar nu este inca destul de puternic pentru a putea lupta.

Cum putem preveni/trata? Unele animale, desi purtatoare de paraziti, nu dau semne de boala. Dar daca observi unul dintre urmatoarele semne, fuga la veterinar!

- Schimbari de apetit
- Diaree
- Tuse excesiva
- Scadere in greutate ( desi animalul mananca bine )
- Blana mata, lipsita de luciu
- Paraziti in zona perianala, in patutul in care doarme sau in fecale

Tratamentul prompt atenueaza disconfortul pentru animalul tau, scade riscurile de leziuni intestinale, SCADE RISCUL INFECTARII OAMENILOR SAU ALTOR ANIMALE! Foarte importanta este pastrarea unei igiene corespunzatoare.

Dar cel mai simplu si mai ieftin este sa previi, nu sa tratezi! Trebuie doar:

- Sa faci periodic animalului tau un test coproparazitologic
- Sa mergi cu animalul la veterinar pentru adiminstrarea pastilutelor pentru deparazitare interna O DATA LA 3-4 LUNI! NU O DATA PE AN! Vaccinul este anual! Nu si deparazitarea!
- Sa intrebi veterinarul despre produsele antiparazitare care se aplica lunar impotriva puricilor, capuselor, viermilor ce se pot dezvolta la nivelul inimii, plamanilor
- Sa pastrezi o igiena corespunzatoare
- Sa speli si sa dezinfectezi periodic litiera pisicii
- Copiii nu trebuie lasati sa se joace in zone in care cainii isi fac nevoile. Gropile cu nisip in care acestia se joaca trebuie acoperite atunci cand nu sunt folosite
- Atat adultii cat si copiii trebuie sa se spele bine pe maini dupa contactul cu animalele sau cu orice obiect din mediul exterior
- Atentie! Cel mai important, fecalele animalelor trebuie imediat stranse de catre proprietar, mai ales in zonele publice!

Daca toate aceste reguli sunt respectate si daca vizita la veterinar se face periodic, atat tu cat si animalul tau veti avea o viata sanatoasa si lipsita de disconforturi si probleme!

Sfaturi furnizate pentru casamea.ro de specialistii de la HAPPY FEET CLINIC.

Parazitii interni la caine si pisica - (1/3)

Personalitati canine

Încapatanat: Este genul de caine care va face ce i se cere, dar nu fara o opune rezistenta, va latra, va marai atunci cand i se va da o comanda. Pe un asemenea caine trebuie sa îl convingeti ca dvs. sunteti seful. Dresajul unui astfel de caine necesita multa rabdare, insistenta si mult calm.

Lasciv (molatec): Un astfel ce caine pare tot timpul adormit. Ca pui nu are probleme de genul: sa latre excesiv, sa roada sau sa sara pe stapan. Este usor de dresat dar va avea probleme cu viteza de lucru.

Coleric: Un astfel de caine nu are stare. Este într-o continua miscare, va trage în lesa, va sari pe stapan chiar daca este în lesa, va latra la cel mai mic zgomot pe care îl va auzi. Dresajul unui caine cu aceasta personalitate trebuie facut într-o maniera ferma.

Timid: Cainele cu aceasta personalitate este nesigur, se sperie la zgomote puternice si miscari bruste. Fata de oameni nu este temator cu conditia ca acestia sa nu se miste brusc sau amenintator. Dresajul unui asemenea caine trebuie facut cu multa blandete, fara sa-l bruscati. Comenzile vor fi date pe un ton foarte blajin.

Echilibrat : Este un caine curios, energic, fara a fi obositor, un caine foarte atasat de familie, nu ezita sa îsi exprime dorintele si nevoile. O calitate importanta a unui asemenea caine este usurinta cu care poate fi dresat. Un asemenea caine este dornic sa învete, cauta sa-si multumeasca stapanul.

Agresiv: Un caine cu o asemenea personalitate poate fi periculos atat pentru stapan si familia sa cat si pentru ceilalti oameni. Este un caine dificil de dresat, iar dresajul se va face într-o maniera extrem de ferma si de la o varsta cat mai frageda. Fata de grupa canina un asemenea caine îsi va exprima personalitatea agresiva, acest lucru însemnand dese lupte cu ceilalti caini.

Cainele si vacantele stapanilor

Vacantele noastre pot fi pentru caine o sursa de stres si neplaceri - de foarte multe ori cei care adopta un caine nu iau in considerare problema "solutiilor pentru vacanta". Astfel, in cazul in care problema nu isi gaseste o rezolvare rapida si comoda, foarte multi posesori de caini recurg la o solutie ingrata - abandonul animalului.

Cum putem evita asa ceva? Pentru ca, din punctul nostru de vedere, al iubitorilor de animalutze de casa, abandonul nu este o solutie, dimpotriva. Intai si intai, problema vacantei trebuie sa fie luata in considerare inca inainte de adoptia unui caine.

Trebuie in primul rand stabilit daca vom dori sa luam cainele cu noi in vacanta sau daca vom apela la ajutorul unui prieten iubitor de animale si de incredere, care sa aiba grija de caine in perioada in care suntem plecati. Daca ne hotaram ca vom lua cainele cu noi, trebuie sa tinem cont de faptul ca majoritatea locatiilor in care alegem sa ne petrecem vacanta interzic accesul cainilor si, in foarte multe cazuri, este foarte greu de gasit o locatie (hotel, pensiune, gazda) care sa va permita un astfel de "lux".

Exista insa, anumite astfel de locatii unde accesul cainilor este permis contra cost (de obicei contravaloarea unui loc pentru "o jumatate" de persoana, dar suma poate fi si mai mare). Prin urmare, trebuie sa ne procuram din timp o lista cu aceste locatii "permisive" si sa ne asiguram inainte de a rezerva locuri sau inainte de a pleca din oras ca disponibilitatea de a primi turisti cu caini este valabila. In acelasi timp, orice calatorie implica utilizarea mijloacelor de transport. Daca suntem nevoiti sa calatorim cu trenul sau cu autobuzul, mai ales in cazul in care avem un caine de talie mare, transportul devine o reala problema. Cainii de talie mica pot fi tinuti in brate si in general nu incomodeaza persoanele din jur; cainii de talie mare insa, ocupa mult spatiu, anumite rase trebuie prin lege sa poarte botnita (ceea ce pentru un drum de cateva minute nu ar fi o mare problema, dar in cazul unei calatorii de cateva ore este inacceptabil) si in general trebuie lasati in... vagonul de bagaje!!! Ceea ce, trebuie sa recunoastem, nu este nicidecum placut pentru caine. Dar, daca avem masina personala, transportul nu mai constituie o problema, mai ales ca, in genera, cainilor le place sa calatoreasca cu masina.

Chiar si in situatia in care am luat decizia de a lua cainele cu noi in vacanta, (adica am rezolvat si problema transportului, si cea a cazarii) este bine sa avem si un "plan B" pentru cazul in care totusi va trebui sa lasam cainele acasa. Solutia "il las la un prieten" nu este totusi dintre cele mai fericite, cu exceptia cazurilor in care prietenul respectiv este un obisnuit al casei, de acord si in principiu si in practica sa aiba grija de caine si pe care cainele il va cunoaste foarte bine. Mutarea cainelui din mediul sau este foarte stresanta in sine; in plus, faptul ca stapanii "dispar" cateva zile nu este inteles ca fiind ceva temporar - cainele va avea impresia ca este abandonat si ar putea, pe langa clasicul refuz de hrana, sa devina agresiv sau sa incerce sa fuga de la "stapanul provizoriu". O solutie mai putin stresanta pentru caine este aceea de "a-la aduce pe Mahomed la munte": prietenul care isi asuma grija cainelui pe perioada vacantei noastre sa vina sa stea cu cainele.


Reversul medaliei exista - daca animalul este si de talie mare, si dominant, ar putea interpreta gestul ca pe o intruziune nedorita in teritoriul sau si ar putea deveni agresiv. De aceea, este bine ca, inca de mic, cainele sa fie socializat si sa i se reprime cu blandete orice manifestare agresiva, atat fata de oameni (adulti si mai ales copii) cat si fata de alte animale (de aceeasi specie sau nu). In plus, este bine sa fie obisnuit cu plecari (mai de durata sau mai scurte) ale stapanilor, pentru a evita atat situatia refuzului de hrana cat si a agresivitatii generate de stresul disparitiei stapanilor.

Hematuria la feline - prezenta sangelui in urina

Hematuria reprezinta prezenta celulelor rosii ale sangelui in urina. Ea poate fi macroscopica (vizibila cu ochiul liber) sau microscopica.

Afla care sunt cauzele care pot determina hematuria!

Infectiile bacteriene ale tractului urinar sau genital cum ar fi cistita (infectia vezicii urinare) sau vaginita.

Cancerul tractului urinar sau genital, mai ales cel de la nivelul vezicii urinare si a uretrei.

Calculii (pietrele) de la nivelul tractului urinar, in special la nivelul vezicii urinare si a uretrei.

Anomalii congenitale ale tractului urinar (prezente la nastere) – una dintre cele mai frecvente anomalii este un diverticul al vezicii urinare denumit urachus.

Rar, parazitii tractului urinar (parazitul rinichiului Diotophyma renale si cel al vezicii urinare Capillaria plica).

Tulburarile de coagulare (sangerare) induse de numarul scazut de trombocite (trombocitopenia). Coagularea intravasculara diseminata (o problema sistemica de coagulare observata la animalele grav bolnave), inclusiv intoxicatia cu raticide anticoagulante (warfarina) sau cu veninul unor serpi.

Traumatismele provocate asupra rinichilor si ale vezicii urinare.

Hematuria indusa de medicamente (de exemplu, cistita hemoragica, sterila, neinfectioasa produsa de ciclofosfamida, un medicament folosit in tratamentul unor tipuri de cancer si boli imun-mediate).

Hematuria idiopatica („din cauze necunoscute”) benigna provenind de la nivelul rinichilor este o afectiune rar intalnita, dar care este insotita de o hematurie suficient de severa incat sa provoace anemierea pacientului.

Efectul hematuriei asupra animalutului de companie poate varia de la nici un semn evident pana la o simptomatologie severa. Sangerarea insemnata de la nivelul tractului urinar poate induce pisicii voastre o stare de anemie, slabiciune si chiar colaps.

Simptomele care insotesc in mod frecvent hematuria sunt:

Urinarea dificila sau dureroasa
Tenesme (spasme dureroase) la urinare
Eliminarea frecventa a unor cantitati mici de urina
Dureri abdominale

Daca observati prezenta hematuriei sau a oricarui simptom amintit mai sus va trebui sa va programati urgent animalutul la o consultatie la medicul vostru veterinar.

Diagnosticul

In cazul in care animalutul sufera de hematurie, medicul veterinar poate recomanda unul sau mai multe dintre urmatoarele teste:

Analiza urinei pentru a pune in evidenta leucocitele, hematiile, cristalele si bacteriile.
Urocultura si sensibilitatea acesteia efectuate pentru a identifica infectia tractului urinar si pentru a determina care sunt cele mai eficiente antibiotice menite sa trateze infectia prezenta.
Examinarea microscopica a frotiurilor vaginale – examenul citologic vaginal al femelelor de pisica necastrate care ar putea avea o vaginita.
Hemoleucograma efectuata pentru a aprecia gradul de infectare generala al organismului, de anemie sau pentru a pune in evidenta numarul scazut de trombocite (trombocitopenia).

Teste biochimice serice pentru a evalua functia hepatica si renala, cat si pentru a identifica tulburarile electrolitice si acido-bazice.
Profilul de coagulare ce va include si numaratoarea trombocitelor

Radiografiile abdominale simple, fara substanta de contrast pentru a evalua dimensiunile rinichilor si ale vezicii urinare, precum si pentru a identifica pietrele suficient de dense incat sa poata fi vizibile pe filmele radiologice simple.

Radiografiile cu substanta de contrast pentru a evalua tractul urinar de pietre, tumori sau vreo eventuala obstructie.
Examinare cu substanta de contrast a portiunii superioare a tractului urinar (rinichi si uretere) este denumita urograma excretorie sau pielograma intravenoasa. Aceasta metoda de diagnostic poate pune in evidenta obstructia portiunii superioare a tractului urinar si semnele infectiei renale (bazinetul renal dilatat).
Examinarea cu substanta de contrast a portiunii inferioare a tractului urinar (vezica urinara si uretra) este denumita cistouretrograma. Aceasta procedura poate ajuta la identificarea tumorilor vezicale, precum si a anomaliilor congenitale de tipul diverticulului urachal (persistenta uracusului). Aceste tipuri de metode de diagnostic pot fi recomandate atunci cand rezultatele altor teste de diagnostic sunt neconcludente.

Examinarea ecografica abdominala se dovedeste utila in a investiga tractul urinar de eventualele pietre, tumori, obstructii, precum si in a pune in evidenta infectia rinichilor (pielonefrita). Examenul ecografic este adesea recomandat atunci cand rezultatele altor metode de diagnostic au fost neconcludente.

Cistoscopia la femelele de pisica permite evaluarea vaginului, uretrei si a vezicii urinare prin introducerea unui „aparat” optic, respectiv unui cistoscop rigid prin uretra pana in vezica urinara. Aceasta tehnica permite medicului veterinar sa vizualizeze anomaliile congenitale ale tractului urinar inferior, tumorile, pietrele si alte tulburari prezente. De asemenea, permite prelevarea unor probe biopsice cu ajutorul cistoscopului, fara a fi nevoie de o interventie chirurgicala abdominala majora. Cistoscopia este, de regula, efectuata dupa alte proceduri de diagnostic care nu au fost concludente. Ea se realizeaza sub anestezie generala si de catre un medic veterinar ecograf specialist.

Tratamentul

Tratamentul instituit va depinde de afectiunea diagnosticata. Medicul veterinar poate prescrie unul sau mai multe dintre urmatoarele tratamente pentru pisica voastra:
Antibioticele pentru eventuala infectie bacteriana a tractului urinar sau genital. In mod ideal, antibioticul ar trebui ales pe baza antibiogramei care are rolul de a identifica cel mai eficient medicament pentru un anumit tip de bacterii care au dus la aparitia infectiei. Cu toate acestea, medicul veterinar poate face o presupunere bazata pe experienta sa in domeniu cu privire la ce antibiotic poate fi folosit luand in considerare tipurile de bacterii care produc in mod frecvent infectii ale tractului urinar si capacitatea unor antibiotice de a ajunge in urina prin intermediul tubilor renali. Tratamentul cu antibiotice este recomandat pentru 2-3 saptamani.

Modificarea alimentatiei in cazul anumitor tipuri de calculi (pietre) sau daca insuficienta renala este prezenta.
Terapia cu lichide pentru cazurile soldate cu deshidratare. Aceasta poate fi, de asemenea, recomandata pentru a creste volumul excretat de urina (stabilirea unei diureze).

Vitamina K in cazul consumului de otrava pentru sobolani cu efect anticoagulant (warfarina) sau antiveninuri atunci cand hematuria este consecinta actiunii veninului (hemotoxine) unor serpi.

Interventia chirurgicala se poate dovedi necesara pentru inlaturarea pietrelor sau a tumorilor de la nivelul tractului urinar sau pentru a corecta anomaliile congenitale. De asemenea, interventia chirurgicala poate fi utila in determinarea locului sangerarii, respectiv, daca aceasta provine de la rinichiul stang sau drept in cazurile rare de „hematurie renala benigna”.
Chemoterapia poate fi benefica la unele animalute cu cancere ale tractului urinar.

Ingrijirea la domiciliu

Prezenta sangelui in urina (hematuria) este un lucru anormal. Daca observati ca animalutul vostru prezinta hematurie trebuie sa va prezentati la medicul vostru veterinar pentru un consult.

Tineti-va pisica sub observatie atenta in ceea ce priveste orice semn clinic asociat, cum ar fi durerea sau dificultatea de a urina. Daca este posibil, recoltati o proba de urina si duceti-o la medicul veterinar pentru consultatie.

Administrati-i pisicii voastre medicamentele prescrise intocmai cum v-au fost recomandate de catre medicul veterinar. Aduceti in atentia veterinarului orice modificare aparuta in starea animalutului vostru.
Inspectati mediul de viata al animalutului de prezenta unor posibile toxice (in special, otravuri pentru sobolani, cu efect anticoagulant).