Ciobănescul islandez, după cum îi spune şi numele, este un caine care provine din Islanda. A fost adus în Islanda de primii colonişti Vikingi încă de la începutul secolului al nouălea. Există referiri la această rasă de caini şi în alte documente islandeze datând din anii 900 – 1300. Ei au devenit rapid indispensabili pentru agricultori în lupta lor pentru supravieţuire în condiţii dure, iar în 1650 a fost înregistrat ca “un tip de caine care seamănă cu o vulpe”.
Ciobanescul islandez este plin de viaţă, cu o expresie inteligentă, prietenos, curios şi curajos. Cu un chip ce pare mereu mulţumit, zâmbind frecvent, foarte atenţi la tot ce se petrece în jurul lor, este o rasă dornică să înveţe mereu ceva nou. Folosit la început pentru păzirea oilor şi găsirea vitelor pierdute, el se bucură şi de compania altor animale, în special caii. Prietenos din fire, acest caine este un favorit în rândul copiilor şi adulţilor deopotrivă.
Fără a fi agresiv va face întodeauna vizitatorilor o primire călduroasă de aceea sunt recomandaţi pentru azilele de bătrâni ca însoţitori sau ca minunate animale de companie. Foarte devotat familiei sale, preferă sa fie mereu în mijlocul ei neplăcându-le să fie lăsaţi singuri pentru perioade lungi de timp. Le place să stea sub un colţ de birou, sau la uşa de la intrare şi să privească în linişte la toată familia.
Blăniţa lor este în dublu strat, cu un fir gros şi extrem de rezistent la intemperii. Există în două variante. Cu părul scurt atunci când blana exterioară este de lungime medie, cu subpar gros şi destul de aspru. Parul este mult mai scurt pe faţă, partea de sus a capului, urechi şi partea din faţă a picioarelor, şi un pic mai lung pe gat, piept si spatele coapselor. Coada este stufoasă şi lungimea parului este proporţională cu blana. Cu părul lung atunci când blana exterioara este mult mai lungă decât la prima variantă prezentată mai sus şi cu un subpăr moale şi gros. Culoarea blăniţei poate fi maro-roşiatic, ciocolatiu, cenuşiu, negru dar culoarea predominantă este albul.
Ciobănescul islandez poate atinge o înălţime la nivelul greabănului în jur de 31-41 cm şi o greutate de circa 9-14 kg. Speranţa de viaţă a acestui caine este de 11-12 ani. Principala boală de care suferă această rasă este displazia de şold.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Iti multumesc pentru comentariul transmis !
Va exista si un raspuns la el !
La final , daca comentariul tau este ANONIM ,
lasa , totusi , un nume sau pseudonim si o localitate ,
pentru a putea da si eu un raspuns !