Razbunarea animalelor - top 5 !

Atacurile animalelor impotriva oamenilor nu sunt de obicei intamplatoare, ba chiar uneori sunt bine justificate: ele se simt amenintate sau sunt ranite; sau pur si simplu vor sa se razbune stapanii enervanti. Iata cateva exemple de animale "violente" !

Balena ucigasa

Captura Foto: abcnews.go.com

O antrenoare de baleen, din Orlando, SUA, a fost trasa in apa si omorata de o balena ucigasa, intr-un parc de distractii.

Balena mai fusese implicata in doua incidente mortale, iar de aceasta data a reusit sa isi omoare antrenoarea – o femeie in varsta de 40 de ani care avea 16 ani experienta.

Dawn Brancheau, antrenoarea ucisa, mangaia balena dupa una din reprezentatiile de la parcul acvatic, cand aceasta a prins-o si a tras-o in apa, unde femeia s-a inecat...

Calul buclucas

hepta/ for any information about this image please contact:info@tipsimages.com

Incidentele se intampla si in Romania, unde, la inceputul lui 2010, un cal din Agigea s-a omorat stapanul si l-a ranit grav pe fratele acestuia.

Rudele celor doi, de teama ca animalul ar putea face si alte victime, au cerut ajutorul politiei. “Eu eram aici cand am strigat la el <>, ca stia ca are narav, el nimic, l-a prins o data pe proprietar, pe care l-a omorat, l-a trantit. L-a luat si pe astalalt, pe fra-su din caruta", a afirmat Romica Atitieni, vecin al celor doi, care a asistat la incident. Fiul celui decedat a anuntat apoi politia.

Potrivit primarului din Agigea, se stia de mai multa vreme ca animalul este agresiv. "Tot armasarul asta a atacat masina politistului si i-a facut-o zob", a precizat primarul din Agigea, Cristian Carjaliu.

Animalul a fost in final omorat dupa ce reprezentantul Protectiei Animalelor s-a convins ca este agresiv si ca reprezinta un pericol. "A decedat un om, a curmat o viata, motivul mai putin conteaza. Dar, pe viitor, e bine ca atunci cand avem cai obositi, stresati sa nu ne apropiem,sa ne asiguram", a declarat Murat Ziadin, de la Asociatia pentru Protectia Animalelor Constanta.

Vulpea care a impuscat un vanator

Sursa Foto: dailymail.co.uk

O vulpe a facut un gest incredibil si a reusit sa scape din manile vanatorului, impuscandu-l pe acesta in picior cu propria lui pusca.

Intamplarea a avut loc in Belarus, unde o vulpe ranita a reusit sa apese pe tragaciul pustii unui vanator, in momentul in care acesta se pregatea sa o omoare, dupa ce o impuscase deja o data.

Vanatorul, in varsta de 40 de ani, care a preferat sa isi pastreze anonimatul, se afla internat in spital, cu o rana destul de rusinoasa la picior, in timp ce animalul a reusit sa scape.

Un investigator al acestei inatmplari inedite a declarat ca “animalul a rezistat cu bravura atacului si cumva a reusit sa ii smulga pusca vanatorului si sa traga cu labele de tragaci”.

Un cocos de lupte si-a omorat antrenorul

Sursa Foto: dailymail.co.uk

Un cocos de lupte s-a razbunat pe antrenorul sau care il punea sa intre in ring de prea multe ori si i-a taiat gatul.

Pasarea l-a atacat mortal pe barbat, pe numele sau Singrai Soren, taindu-i gatul cu lamele pe care acesta i le legase de picioare pentru a-l ajuta in lupta.

Un prieten al antrenorului decedat a dat cateva declaratii autoritatilor legate de incident: “Cocosul a incercat de mai multe ori sa iasa din ringul de lupta, dar Soren il impingea mereu inapoi. Cocosul s-a suparat si l-a atacat pe Soren”.

Moartea "Vanatorului de Crocodili"

http://www.flickr.com/photos/dragnfly78/233509246/sizes/m/in/photostream/

Poate cel mai celebru caz al “razbunarii animalelor” este intamplarte tragic a “Vanatorului de Crocodili” Steve Irwin, care a murit in timpul unei filmari, dupa ce a fost intepat in inima de o pisica de mare.

Inima lui Irwin a fost intepata de coada veninoasa a pisicii de mare, in timp ce acesta incerca sa inoate alaturi de ea, pentru a-si filma emisiunea.

Steve Irwin a fost filmat in timp ce isi smulgea sageata din piept, dupa care si-a pierdut cunostinta si a murit.

via : link

Sfaturi pentru protejarea cainelui tău în sezonul rece

Dacă locuiţi într-o regiune în care iernile sunt reci, atunci probabil că aveti anumite obiceiuri pentru a vă pregăti pentru schimbarea de sezon. Schimbarea garderobei cu haine groase, pregătirea maşinei pentru iarnă şi izolarea casei. Totodată nu uitaţi să luaţi măsuri de precuţie pentru a-i asigura cainelui dumneavoastră un loc cald şi sănătos. Mai jos vom prezenta câteva sfaturi pentru tine şi cainele tău în sezonul rece.

Nu lăsaţi cainele afară nesupravegheat şi fără un adăpost încălzit. Doar pentru că animalul tău de companie are blană, nu înseamnă că poate rezista uşor la temperaturile reci de afară. Deşi unele rase de caini cum ar fi Huskies şi Malamut de Alaska sunt mai potrivite pentru vreme rece, toţi cainii ar trebui să aibă acces la un adăpost cald în orice moment. Cei mai mulţi caini, pe vreme rea, preferă să stea în interior. Cu toate acestea, în cazul în care câinele dumneavoastră trebuie să trăiască în aer liber, oferă-i un adăpost adecvat şi un aşternut pe măsura vremii de afară. Păstraţi alimentele şi apa într-un loc unde nu va îngheţa – de preferinţă în interior.

Cainii mici sau cei cu puţin păr ar trebui să poarte pulovere sau jachete de protecţie împotriva frigului. Unele dintre rasele cele mai comune care pot beneficia de îmbrăcăminte de protecţie sunt: Chihuahua, Pinscher pitici, Whippet şi ogari. Amintiţi-vă totuşi că nu toţi cainii vor tolera îmbrăcăminte, aşa ca nu-i obligaţi şi încercaţi să-i ţineţi cât mai mult departe de frig.

Dacă cainele dumneavoastră va tolera, puteţi sa-i puneţi şi papucei. Acest lucru poate menţine picioarele câinelui în condiţii de siguranţă fiind protejat de obiecte ascuţite astupate de zapadă oferindu-i totodată o aderenţă mai mare pe gheaţă.

Evitaţi să lăsaţi cainele să mănânce zăpadă sau orice alte obiecte sau substanţe chimice periculoase ce pot fi ascunse în zăpadă. Mâncatul zăpezii poate provoca hipotermie sau deranjarea la stomac. În cazul în care câinele dumneavoastră este în frig şi începe să fie excesiv de agitat sau sa-l ia cu frisoane, duceţi-l cât mai curând posibil la un adăpost călduros iar dacă bănuiţi că intră în stare de hipotermie mergeţi imediat cu el la un medic veterinar.

Antigelul are un gust bun dar chiar şi o cantitate mică poate ucide cainele. Deşi expunerea la antigel este un risc pe tot parcursul anului, riscul este deosebit de ridicat în timpul lunilor de iarnă când îl folosim la maşini. Dacă bănuiţi că animalul dumneavoastră de companie a băut antigel mergeţi imediat cu el la un medic veterinar.

VIA : LINK

Ciobănescul islandez

Ciobănescul islandez, după cum îi spune şi numele, este un caine care provine din Islanda. A fost adus în Islanda de primii colonişti Vikingi încă de la începutul secolului al nouălea. Există referiri la această rasă de caini şi în alte documente islandeze datând din anii 900 – 1300. Ei au devenit rapid indispensabili pentru agricultori în lupta lor pentru supravieţuire în condiţii dure, iar în 1650 a fost înregistrat ca “un tip de caine care seamănă cu o vulpe”.

Ciobanescul islandez este plin de viaţă, cu o expresie inteligentă, prietenos, curios şi curajos. Cu un chip ce pare mereu mulţumit, zâmbind frecvent, foarte atenţi la tot ce se petrece în jurul lor, este o rasă dornică să înveţe mereu ceva nou. Folosit la început pentru păzirea oilor şi găsirea vitelor pierdute, el se bucură şi de compania altor animale, în special caii. Prietenos din fire, acest caine este un favorit în rândul copiilor şi adulţilor deopotrivă.

Fără a fi agresiv va face întodeauna vizitatorilor o primire călduroasă de aceea sunt recomandaţi pentru azilele de bătrâni ca însoţitori sau ca minunate animale de companie. Foarte devotat familiei sale, preferă sa fie mereu în mijlocul ei neplăcându-le să fie lăsaţi singuri pentru perioade lungi de timp. Le place să stea sub un colţ de birou, sau la uşa de la intrare şi să privească în linişte la toată familia.

Blăniţa lor este în dublu strat, cu un fir gros şi extrem de rezistent la intemperii. Există în două variante. Cu părul scurt atunci când blana exterioară este de lungime medie, cu subpar gros şi destul de aspru. Parul este mult mai scurt pe faţă, partea de sus a capului, urechi şi partea din faţă a picioarelor, şi un pic mai lung pe gat, piept si spatele coapselor. Coada este stufoasă şi lungimea parului este proporţională cu blana. Cu părul lung atunci când blana exterioara este mult mai lungă decât la prima variantă prezentată mai sus şi cu un subpăr moale şi gros. Culoarea blăniţei poate fi maro-roşiatic, ciocolatiu, cenuşiu, negru dar culoarea predominantă este albul.

Ciobănescul islandez poate atinge o înălţime la nivelul greabănului în jur de 31-41 cm şi o greutate de circa 9-14 kg. Speranţa de viaţă a acestui caine este de 11-12 ani. Principala boală de care suferă această rasă este displazia de şold.

VIA : LINK

Pisica Tonkinese

La mijlocul anilor 1960, Jane Barletta, un crescător american de pisici siameze, a decis să dezvolte o rasă de pisici mai moderată şi mai echilibrată. Ea a încrucişat pisica siameză cu cea birmaneză şi rezultatul le-a numit “Tonkinese.” Cam în acelaşi timp în Canada, Margaret Conroy a început şi ea să încrucişeze cele două rase de pisici. Pisoii rezultaţi au avut blăniţa de culoarea bronzului şi ochii albaştrii. Iniţial ea le-a numit “Tonkanese” dar mai apoi s-a convenit să se numească “Tonkinese”. Jane şi Margaret au lucrat împreună pentru a dezvolta această rasa de pisica.

Mereu în alertă, pisica Tonkinese este activă şi jucăuşă. Ca un adevărat atlet ce fuge mereu, ea are nevoie de mult spaţiu. Foarte sociabilă cu alte pisici, blândă şi afectuoasă faţă de proprietarul său, necesită multă atenţie din partea sa şi dispreţuieşte singurătatea. În ceea ce priveşte îngrijirea, se recomandă cel puţin un periaj săptămânal.

Capul văzut din faţă, seamănă cu un triunghi echilateral cu contururi rotunjite. Pomeţii sunt mari iar boticul este de lungime medie. Ochii bine conturaţi, un pic oblici sunt de culoare albastru-vezui sau albastru intens. Coada de lungime medie, lată la bază, dar nu prea groasă se îngustează uşor către vârf. Blana scurtă, cu un păr fin lucios şi mătăsos este întâlnită în mai multe culori: albastru, platină, vizon, champagne şi sepie.

Personalitatea pisicii Tonkinese poate fi descrisă ca fiind cel mai bun rezultat dintre birmaneză şi siameză. Din partea siamezelor curiozitatea şi inteligenţa, iar din partea birmanezelor zburdălnicia şi cheful de joacă. Aceste rase de pisici sunt deosebit de sociale care se bucură de prezenţa oamenilor şi se înţeleg bine cu alte animale de companie, dar şi cu copiii. Nu le place să fie lăsate singure, iar dacă se intâmplă acest lucru este recomandat să mai aveţi încă o pisică Tonkinese.

Această pisică poate cântări între 2,5 – 5,5 kg. Nu sunt predispuse la obezitate şi nu prezintă probleme grave de sănătate. Bolile de care ar putea suferi totuşi sunt: cele de ficat sau cele de rinichi. Speranţa de viaţă a acestei rase de pisici este de 15 ani. Este recomandat ca în cazul tuturor animalelor de companie să mergeţi măcar o dată pe an la un doctor veterinar pentru un consult de specialitate.

VIA : LINK