Aphyosemion Australe

Această specie de peste – Aphyosemion Australe - provine din vestul Africii Centrale, mai purtând şi numele de “Cap Lopez”. Aphyosemion Australe sunt preferaţi de mulţi acvarişti începători datorită uşurinţei de crescut şi înmulţit.

Caracteristicile acestei specii sunt uşor de distins. Corpul are o formă fusiformă cu o lungime de 5-6 cm. Masculul Aphyosemion Australe are un colorit al corpului diversificat, în culori vii, albăstrui-violete, verzui-albăstrui, mov deschise, negri, roşii. Femela Aphyosemion Australe este monocromă, fără desene şi un pic mai mică. Înotătoarea caudală este de culoare roşu închis, iar la mijloc are un desen alb de forma unei lire, de aceea i se mai spune şi “peşte lira”.

Aphyosemion Australe este un peste paşnic şi prietenos, căruia nu-i place lumina puternică şi care înoată agale printre vegetaţia bogată din acvariu. Îi place ca temperatura apei să fie de 20-23°C şi o duritate moale de 3,6°DG. Dezvoltarea corespunzătoare a acestei specii de pesti are loc într-o apă curată, fără săruri de calciu, cum ar fi apa de ploaie. Această apă trebuie trecută printr-un filtru cu turbă brună, până ce capătă o culoare aurie-transparentă. pH acestei ape trebuie să fie cuprins între 5.5 si 6.5. Înălţimea coloanei de apă trebuie să fie de 15 cm şi nu trebuie acoperit pentru o oxigenare mai bună.

Pentru o reproducere corectă a Aphyosemion Australe, în acvariu se vor introduce un mascul şi două femele. Depunerea icrelor se va face treptat şi va dura 1-2 zile. Eclozarea va dura mai mult, aproximativ 12-15 zile. După eclozare, reproducătorii vor fi scoşi din bazin şi vor fi mutaţi înapoi în acvariul de creştere. Dupa 1-2 zile puii de Aphyosemion Australe vor începe sa-şi caute singuri de mâncare. La început vor fi hrăniţi cu Artemia şi nauplii de Cyclops iar mai apoi cu tubi tocaţi mărunt şi grindal.

Aphyosemion Australe ajung la o maturitate sexuală la 4-5 luni când vor fi în întregime asemănători cu părinţii lor. Dacă nu li se oferă un mediu adecvat cu temperatura şi duritate mică a apei atunci Aphyosemion Australe îşi vor pierde din colorit şi vor deveni spălăciţi.

[ FOTO ] What People do for their Pets?

What People do for their Pets? 

What to do if you have a farm there is mountain goats, who can not live a day without having to conquer not some top:) South African farmer found a way out. He built a high tower, in which happily running his mountain goats. 

51Share

[ FOTO ] ALMA : AMINTIRI

[ FOTO ] Guess What ?

Can you guess what is this? 

Dog's First Haircut — Quebec Society for the Protection of Animals (SPA) had to clean up a stray dog that was extremely dirty. The hair of the animal was so long that the dog seemed to double its size.

via — link

Perioade critice la câini

Multe persoane care dobândesc câini, cu vârsta de şase luni, opt luni, un an sau chiar doi ani, sunt uimiţi să afle că între câinii lor şi stăpân nu se crează mai mult de o legătură emoţională. Ei sunt timizi, ceea ce duce de obicei la o caracteristică cunoscută sub numele de frica-muşcă. Studiile ştiinţifice au arătat că există mai multe perioade critice în viaţa unui căţeluş. În aceste faze ale dezvoltării mentale, condiţiile nefavorabile ar putea afecta emoţional un caine pe viaţă. În schimb, condiţiile pozitive din timpul acestor etape, vor produce câini de cel mai înalt nivel mental şi social.

Perioada neonatală cuprinde perioada de la naştere la 12 zile. Ca rezultat al multor ani de cercetare ştiinţifică a fost stabilit faptul că prima perioadă critică acoperă primele două săptămâni de viaţă ale caţelului. În această perioadă, capacitatea mentala a caţelului este aproape egală cu zero, iar caţelul reacţionează numai la nevoile sale de căldură, mâncare, somn şi mama acestuia.

Perioada de tranziţie cuprinde perioada din a 13-a până în a 21-a zi când ochii şi urechile deschise ale puilor încep încet să răspundă la lumină, mişcare şi sunet. Căţeluşii devin mai mobili, creşte gradul de conştientizare a împrejurimilor. Puii pot începe în această perioadă să alerteze prezenţa umană. Aceasta este încă o reacţie la stimuli, mai degrabă, decât o legătură socială sau ataşament emoţional.

Perioada de sensibilizare şi socializare canină cuprinsă între ziua a 21-a şi ziua a 49-a. În ziua a 21-a toate simţurile căţelului încep să funcţioneze. Simţurile au fost prezente şi până atunci, dar au fost într-o stare latentă. Caţeluşii sunt pe deplin în alertă la mediul lor şi vor tresări la sunete şi mişcări bruşte.. În acest timp ei sunt capabili să recunoască oamenii semnificativi după miros, imagine şi sunet. Legaturile sociale încep să apară în cursul acestei perioade.

Puii sunt mai activi şi se deplasează bine pe picioarele lor. Această perioadă este una a schimbărilor fizice rapide. Există, de asemenea, schimbări semnificative în undele creierului, puii sunt acum capabili să înveţe din experienţe şi să-şi păstreze ceea ce au învăţat. Acum ei vor învăţa lecţia cea mai importantă din viaţa lor, disciplina. În această perioadă critică ei trebuie să rămână cu mama lor.

Perioada de socializare umană cuprinsă între ziua 50 şi ziua 84. În această perioadă este cel mai bun moment pentru a plasa un căţel în noua sa casă. De acum până în săptămâna 16-a vietii caţelului, caracterul său de bază este stabilit de ceea ce i se predă. Aceasta se va aplica în special la atitudinea lui faţă de oameni şi faţă de capacitatea sa de a servi. Este o perioadă bună în care poate interacţiona şi cu alţi oameni de vârste diferite. Poate fi supus la fel şi fel de experienţe cum ar fi plimbări, mers pe scări, mers la medic, obişnuirea sa cu zgomotul cotidian.

În această fază există şi o subperioadă numită perioada de imprimare a fricii între ziua a 50-a şi a 70-a. Experienţele dureroase şi traumatizante a unui căţel în această perioadă pot să-l afecteze toată viaţa. Este prea bine cunoscut faptul că un câine va dezvolta un răspuns de evitare dacă este supus unor traume fizice sau psihice în această perioadă. Încercaţi să evitaţi orice situaţie stresantă prntru căţel chiar si în situaţiile banale pentru voi, căţelul putând percepe altfel situaţia. Este o perioadă bună în care puteţi foarte uşor sa-l dezobişnuiţi sa facă lucruri nepermise cum ar fi să accepte hrana de la străini, să facă ferfeniţă pantofii, să roadă cablurile, etc.

Perioada de stabilire a ierarhiei începe din ziua a 85-a până în ziua a 112-a. În această fază a vieţii sale, câinele va încerca să preia controlul folosind întregul său arsenal: să muşte, să latre mai tare, să mârâie. Când vă este adresat acest comportament treebuie să-l descurajaţi cu multă fermitate. Pentru el este foarte important să ştie cine este şeful grupului. Dacă nimeni din familie nu preia această sarcină, câinele trece la şefie fără să stea prea mult pe gânduri.

[ FOTO ] Gerbilii

Gerbilii sunt mamifere mici, tipice regiunilor îndepărtate şi aride din Asia, Africa şi Europa de Est. Aceste animăluţe sunt similare cu alte rozătoare, cum ar fi şoarecele săritor şi şobolanul cangur, dar dimensiunea corpului, membrelor şi săriturile nu sunt la fel de exagerate. Se spune că rozătoarele mici au printre cele mai graţioase mişcări.

Gerbilii sunt destul de mici, cu o lungime medie a corpului de 12 cm şi o greutate care variază între 52-135 de grame. Coada lungă de aproximativ 12 cm este acoperită complet cu păr, iar la capăt are un smoc mic de blană. Coada ajută gerbilii la menţinerea echilibrului. Membrele anterioare sunt mai scurte decât cele posterioare, folosindu-se de ele pentru a se hrăni. Cele posterioare sunt puternice pentru a-i ajuta la sărit şi la luarea poziţiei în două picioare ca o adevărată veveriţă. Gerbilii au, în general, culoarea părului cenuşiu roşcat, dar se întâlnesc şi gri, negru sau alte variaţii de culori.

Prietenoşi, curioşi din fire, inteligenţi, rapizi, gerbilii sunt fascinanţi atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Sunt animăluţe curate, fără miros şi de asemenea uşor de întreţinut. Gerbilii sunt mult mai activi în timpul zilei şi într-o mică măsură în timpul nopţii. Gerbilii nu sunt animale prea răsfăţate, dar ca orice animal de companie îşi doresc puţină atenţie din partea ta. Au nevoie de adăpost, hrană şi apă, cerinţe care sunt uşor de satisfăcut. În cazuri deosebite, gerbilii pot fi lăsaţi nesupravegheaţi mai multe zile, cu condiţia să le puneţi suficientă mancare şi apă.

Dacă ajunge la vârsta de o lună, cel mai probabil, un gerbil poate avea o viaţă lungă şi sănătoasă. De aceea când vă luaţi unul să vă luaţi o marjă de siguranţă achiziţionându-l la o vârstă de aproximativ şase pânâ la opt săptămâni. La această vârstă gerbilii sunt deja destul de puternici, nu sunt nervoşi, iar aspectul şi acţiunile lor vor fi mult mai distractive. Deoarece în sălbăticie trăiesc în colonii, se recomandă să nu vă luaţi doar unul ci o pereche (recomandat de acelaşi sex pentru a preveni o înmulţire excesivă).

Căsuţa lor poate fi o cuşcă pentru animale mici, un acvariu cu un volum de 40 de litri sau chiar o colivie mai mare pentru păsări. Dacă e un acvariu sau o colivie cu partea de sus deschisă, este indicat să o acoperiţi pentru a nu lăsa intruşii să pătrundă la gerbili. Materialul pentru pat trebuie să fie plasat pe podea într-un strat de aproximativ 5-8 cm. Acest material trebuie să fie curat, absorbant, fără praf şi non-toxic. Aşchii mici de lemn de pin, rumeguş, iarbă, frunze sau alte materiale luate de la magazine specializate sunt potrivite pentru paturi.

Gerbilii sunt hrăniţi cu mâncare specială, granulată luată de la pet-shopuri. Aceste granule conţin sortimente de cereale precum grâu, porumb, ovăz, orz, seminţe de floarea soarelui, seminţe de dovleac, arahide, fulgi şi legume. Cantitatea de alimente necesară este ceva care se învaţă din experienţă. În general, o lingură pe zi pentru adulţi şi aproximativ jumatate pentru un animal tânăr, trebuie să fie suficientă. Gerbilii voştri trebuie să aibă întodeauna apă curată şi proaspătă.