Papagali – Eclectus Vosmaeri

Papagalii Eclectus Vosmaeri sunt păsări deosebite prin coloritul penelor sale. 

Se găsesc pe insulele din provincia Moluku de Nord din Indonezia. Eclectus Vosmaeri sunt cea mai remarcabilă specie de eclectus şi sunt şi cei mai mari.

 Deşi nu vorbesc mult sunt nişte păsări de apartament extraordinare dacă,

 bineinţeles, li se acordă atenţia cuvenită.

Masculii Eclectus Vosmaeri au o culoare verde strălucitor, dar mai gălbui decât la alte subspecii, iar ciocul este galben-portocaliu. Are pete roşii strălucitoare pe laturi şi sub aripi, albastre pe lateralele aripilor iar penele de zbor sunt de culoare albastru închis. Coada are mai mult galben decât la alte subspecii. Femela are culoarea de la purpuriu intens la roşu strălucitor iar ciocul este negru. Are ca o bandă lată de culoare galbenă în vârful cozii. Pieptul ei este de culoare purpuriu-violet şi trece treptat la roşu în partea superioară a pieptului.

Papagalii Eclectus Vosmaeri se simt foarte bine atunci când le asiguraţi fructe şi legume proaspete pentru o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă. Pe lângă legume şi fructe trebuie să le mai daţi si un sfert de ceaşcă cu dietă granulată pentru o nutriţie bună. Pentru alint sau bună purtare le puteţi da şi delicatese, dar în cantităţi foarte mici. Apa proaspătă şi curată nu trebuie să le lipsească niciodată.

Pentru a avea o piele şi un penaj curat trebuie să le faceţi baie sau duşuri regulate. Atunci când este cald, este bine să scoateţi papagalul Eclectus Vosmaeri afară, să o stropiţi puţin, apoi să o lăsaţi să se usuce normal la razele soarelui. Dacă locuiţi la apartament, atunci puteţi să-i faceţi duşul la baie, iar apoi să-l puneţi într-o cameră caldă sau să-l uscaţi cu mare grijă cu ajutorul unui uscător de păr.

Colivia papagalilor Eclectus Vosmaeri trebuie să fie suficient de mare şi spaţioasă (măcar de 1,2×1,2×2,5m). Pentru că le place să ronţăie şi sunt interesaţi de activităţile din jurul lor, trebuie să le asiguraţi jucării şi în special ramuri sau bucăţi de lemn netoxic. Nu-i lăsaţi liberi, să zboare prin casă, decât sub supravegherea voastră. Încercaţi să-i acomodaţi şi socializaţi de mici cu stuaţii neprevăzute: vizita la veterinar, prezenţa altor membri de familie, tăierea ghearelor şi a penelor de zbor, colivii noi, etc.

Perioada propice pentru reproducere este primăvara. Femelele au tendinţa să fie agresive faţă de mascul şi lipsa de fertilitate poate să ducă la mari probleme, mai ales la papagalii Eclectus Vosmaeri mai în vârstă. Cuibarul poate să fie de aproximativ 45x45x60cm. Material bun pentru cuibar poate să fie talaşul de pin.

Penele puilor sunt negre la puii-femelă şi cenuşii la puii-mascul. După 2-3 săptămâni capul unui papagal din specia Eclectus Vosmaeri va căpăta o culoare verde sau roşie în funcţie de sex.

Iguana verde

Iguana verde este o specie mare de şopârlă răspândită pe o arie geografică vastă de la America de Sud şi America de Nord până în Europa Centrală. Cuvântul iguană este derivat din limba spaniolă, nume dat speciilor iwana. În anumite ţări de limbă spaniolă, masculii din aceste specie de iguana verde sunt menţionaţi în continuare gorrobo sau ministro iar puii sunt numiţi iguanito sau gorrobito. Frecvent întâlnită în captivitate ca un animal de companie, datorită dispoziţiei la calm şi a culorilor strălucitoare, iguana verde, este o provocare pentru orice crescător amator.

Acest animal de companie, de-a lungul timpului, s-a adaptat în mod semnificativ în ceea ce priveşte locomoţia şi osmoregulaţia ca rezultat al dietei sale. Iguana verde poate creşte până la 1,5 metri în lungime de la cap la coadă, deşi au fost cazuri când au crescut mai mult de 2 metri, cu greutatea corporală ascendentă de 9,1 kg. Iguana posedă un rând de ţepi de-a lungul spatelui şi a cozii, care o ajută pentru a se proteja de animalele de pradă O caracteristică importantă a acestor reptile, o reprezintă coada, care se poate rupe, regenerându-se mai apoi.

Iguanele verzi au dinţi foarte ascuţiţi, situaţi pe feţele interioare ale mandibulei, şi sunt capabili să mărunţească frunzele şi chiar pielea omului. Aceşti dinţi sunt modelaţi ca o frunză largă şi plată cu caneluri pe margini. Asemănarea acestor dinţi cu cei ai unor dinozauri descoperiţi pentru prima data a condus la denumirea lor ca “Iguanodon”, care înseamnă “dinte de iguană”, şi ipoteza (incorectă) că ar semăna cu o iguană gigantică.

În ciuda numelui lor, iguanele verzi se pot găsi în diferite culori. În ţările de sud cum ar fi Peru, iguanele verzi apar de culoare albăstruie, cu marcaje proeminente de negru. Pe insulele, cum ar fi Bonaire, Curacao, Aruba şi Grenada, culoarea iguanei verzi poate varia de la verde la lavandă, negru, şi chiar roz. Iguana verde din regiunea de vest a Costa Ricăi este de culoare roşie iar cea din zona de nord a Mexicului apare în portocaliu. Exemplarele tinere de iguane verzi din El Salvador sunt adesea albastru strălucitor ca şi puii, cu toate acestea, îşi pierd această culoare pe măsură ce îmbătrânesc.

Deşi vor consuma o mare varietate de alimente dacă li se oferă, iguanele verzi sunt în mod natural ierbivore şi necesită un raport precis de minerale (2 – 1 calciu la fosfor), în dieta lor. Este important pentru iguanele captive să aibă o varietate de verdeţuri, împreună cu fructe şi legume, cum ar fi: frunze de păpădie, flori atunci când se găsesc, mazăre păstăi, frunze şi rădăcini de păstârnac, pătrunjel, frunze de muştar, frunze de lucernă. Ocazional le puteţi da ca recompensă şi în cantităţi mici banane, struguri, căpşuni, morcov, ananas, cireşe.

Nu le daţi carne, chiar dacă mănâncă, consumul excesiv de proteine de origine animală duce la afecţiuni renale severe şi posibil moarte prematură. Unii proprietari au tendinţa de a hrăni iguana verde cu salată. Acest fapt nu este indicat, deoarece devin dependente, iar salata nu are nici o altă valoare nutritivă. Porumbul, castraveţii, cartofii sunt alte alimente interzise pentru această reptilă.

Acvariul în care veţi ţine iguana verde trebuie să ofere destul spaţiu, astfel animalul vostru de companie să nu sufere de atrofie musculară. Pentru un pui de iguana verde de 55-65 cm, terariul ar trebui să aibă dimensiunile de 90x40x60 iar pentru un adult de 1,5×0,8×2 m. Pentru o dezvoltare armonioasă, în acvariu ar trebui să fie o temperatură de 26-35°C.

Iguana verde nu sintetizează vitamina D3 necesară asimilării calciului. Lipsa calciului duce la boli metabolice osoase ce îi vor fi fatale. Din acest motiv trebuie să aibă acces la razele ultraviolete.

Dacă nu puteţi şi nu aveţi timp să expuneţi reptila la razele solare, atunci montaţi un bec de raze ultraviolete în terariu. Accesul la bec pentru o iguana verde va fi de minim 4 ore pe zi.

Japonia și masacrarea delfinilor

Cu titlul original “The Cove”, filmul a câștigat în 2010 Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar. Realizatorii lui critică și condamnă obiceiul japonez de a vâna delfini și îndeamnă la acțiune împotriva practicilor japoneze în ceea ce privește pescuitul.
Ei subliniază faptul că numărul delfinilor uciși în regiunea Taji din Japonia, lucru permis de legea pescuitului din această țară, este mult mai mare decât numărul balenelor ucise în Antarctica, avansând cifra de 23.000 de delfini omorâți anual. Vânarea delfinilor este extrem de dură: delfinii care migrează sunt îndreptați spre un golf ascuns, unde sunt prinși în plase și omorâți cu sulițe sau cuțite.
Drepturile animalelor sunt încălcate într-o țară care nu face nimic să-și adapteze legislația în domeniul pescuitului la standardele lumii moderne.  De altfel, o serie de secvențe din documentar au fost filmate în secret în 2007, cu ajutorul microfoanelor subacvatice și a camerelor HD amplasate pe fund astfel încât să fie confundate cu pietrele.

Vizionare online film documentar subtitrat  

Japonia și masacrarea delfinilor

Sanabelle Dental 20 g

Snackuri pentru igiena orala cu continut delicios de carne.

*pentru toate pisicile adulte.
*crochete speciale - n forma de dinte - simbolizeaza beneficiile suplimentare ale acestei gustari, deosebit de gustoasa.

Ingrediente: faina de carne proaspata de pasare, porumb, grasimi animale, orz, faina de grau, jumari (deshidratate), ficat (deshidratat), faina de peste, oua, gluten de porumb, seminte de in, pulpa de sfecla (fara zahar), drojdie de bere (deshidratata).

Prezentare: ambalaj tetraedru 20 g x 25 bucati.

18 curiozitati caraghioase despre animale

Viata animalelor este plina de ciudatenii si curiozitati caraghioase, 

pe care oamenii nici nu le banuiesc.

 De exemplu, a fost nevoie de studii aprofundate pentru a descoperi ca porcii fac insolatie , elefantii gasesc apa si la mile distanta, iar rechinii nu fac cancer. Iata cateva curiozitati despre animale, pe care sigur nu le stiai.

1. Cele mai multe pisici care traiesc in Halifax (Noua Scotie) au cate sase degete la fiecare labuta.
2. Pisica nu-si poate misca maxilarele in directiile stanga dreapta.
3. Daca credeai ca numai oamenii fac insolatie, afla ca exista si cateva animale care se confrunta cu aceasta problema. Porcii, focile si caii deschisi la culoare sunt predispusi la insolatie si arsuri de la soare.
4. Tatu, un mamifer exotic, cu corpul protejat de un invelis cornos, format din placi mobile, este singurul animal din lume care poate avea patru pui de acelasi sex, deodata. In plus, acestia dorm aproximativ 18 ore pe zi si sunt capabili sa mearga pe fundul apei.
5. Stii care este numarul de muschi prezenti in urechea unei pisici? Raspunsul este 32.
6. Fructul preferat al renilor este banana. Inca nu se stie care este motivul, mai ales ca bananele nu le sunt chiar accesibile.
7. Ursul are un numar record de dinti, 42 de numar.
8. Stii cate randuri de mustati are o pisica? 4 la numar, depasind cainele care are numai 2 sau 3 randuri de mustati.
9. Nu e o idee prea buna sa superi un diavol tasmanian. Cand se infurie, urechile lui se inrosesc.
10. Stiai ca daca asezi un arici pe suprafata apei, acesta nu se va duce la fund, ci va pluti.
11. Te-ai intrebat vreodata de ce girafele sunt atat de tacute? Deoarece acestea nu au corzi vocale .
12. Stii cate corzi vocale are o pisica? In jur de 100.
13. Ochii unei capre au pupile rectangulare.
14. In ultimii 4000 de ani, nici un nou animal nu a mai fost domesticit.
15. Laptele de camila nu se va inchega niciodata, din cauza compozitiei sale.
16. Gorilele se numara printre cele mai somnoroase animale. Acestea dorm pana la 14 zile.
17. Rechinii sunt singurele specii din lume care nu se pot inmbolnavi de cancer.
18. Elefantii pot detecta o sursa de apa de la distanta de trei mile.

LumeAnimalelor.ro, prima publicație online dedicată prietenilor necuvântători

Iubitorii de animale au acum la îndemână o publicație de specialitate: LumeAnimalelor.ro. „Vorbim despre o revistă online uşor de citit, bine structurată, în care găseşti permanent răspunsuri la preocupările tale legate de animale. Conţinutul va fi util oricărui iubitor de câini sau pisici, indiferent dacă este stăpân sau nu. În plus, mizăm pe cititori care consideră că un animal este un suflet care merită multă atenţie”, a declarat, într-un comunicat, Andrei Munteanu, project manager LumeAnimalelor.ro.

ARICII ...

Achiziţionarea unui arici de casă a cunoscut o creştere considerabilă în ultimii ani, datorită aspectului lor aparent nevinovat şi jucăuş. Aricii sunt consideraţi animale de companie uşor de întreţinut. Cei mai întâlniţi arici crescuţi ca animale de companie sunt hibrizii obţinuţi din aricii algerieni cu abdomeul alb şi cu patru degete din Africa de Nord. Ei se găsesc sub titulatura de Ariciul Pigmeu African. Ariciul care se găseşte în Europa şi implicit în România, nu se adaptează atât de bine condiţiilor din captivitate.

Aricii sunt animale mici, cu o lungime de 15-23 cm şi cântăresc de la 250g până la 500g. Datorită eforturilor susţinute ale crescătorilor de a crea noi varietăţi, acum există câteva sute de culori şi nuanţe diferite, având ca bază specificul natural – ţepi moro-cenuşii cu vârfuri alburii. Caracteristica distinctivă a acestor animale de companie sunt ţepii. Când dorm sau când sunt speriaţi, aricii îşi folosesc muşchii abdominali pentru a se face ghem, astfel se transformă într-o adevărată minge cu ţepi.

Cuştile pentru aceste animale de companie ar trebui să asigure suficient spaţiu de mişcare. Un acvariu de cel puţin 80 de litri îi poate oferi un loc de casă foarte bun. Cuştile cu podea din plasă de sârmă nu sunt atât de indicate deoarece ariciul îşi poate prinde unul dintre membre în ea. Cuştile pentru iepuri sau pentru dihori, multi-nivel, sunt şi ele bune pentru un arici. Pentru că ariciul are o vedere slabă, la cuştile multi-nivel, este recomandat ca rampele şi nivelele să fie complet închise pentru a preveni o cădere.

Fundul cuştii ar trebui acoperit cu ziare mărunţite sau mici cocoloaşe de hârtie. Nu puneţi talaş de cedru sau pin, deoarece conţin uleiuri volatile care pot irita sistemul respirator al ariciului. Pentru că sunt predispuşi la boli de piele, este recomandat să curăţaţi prompt aşternutul de fecale sau cănd este umezit. O roată este necesară pentru a-i asigura nevoia de exerciţii. Atunci când alegeţi o roată, trebuie să aibă o podea solidă. Roţile cu traverse, de asemenea, pot provoca leziuni faciale la arici. Din acest motiv, roţile tip “galeata” sunt preferate de mulţi proprietari de arici, şi sunt disponibile la pet-shopuri.

În sălbăticie, un arici este oportunist şi va mânca multe lucruri, dar majoritatea dietei este formată din insecte. Ca rozatoare insectivore, aricii au nevoie de o dietă bogată în proteine şi săracă în grăsimi. La pet-shopuri există alimente preparate special pentru aricii de companie, inclusiv produsele alimentare fabricate din componente de insecte. Hrana uscată pentru pisici poate fi un aliment de bază de zi cu zi.

Regimul alimentar al unui arici poate fi suplimentat cu greieri şi viermi de făină, dar şi cu un surplus de calciu, pentru a preîntâmpina afecţiuni ale oaselor.

[ VIDEO ] Earthlings – dependenți de animale

Narat de celebrul actor Joaquin Phoenix, acest film documentar arată cât de tare depinde umanitatea de animale, atât ca și companie, cât și pentru a-și asigura hrana, îmbrăcămintea, dar și pentru a se distra.
Realizatorii filmului au făcut incursiuni cu camera ascunsă în pet-shop-uri, în adăposturi pentru animale, fabrici de piele și blană, industria sportului și a divertismentului, dar și în laboratoarele științifice pentru a dezvălui practicile obișnuite din industriile care se bazează pe animale.
Cu titlul original „Earthlings”, documentarul scoate la iveală atrocitățile comise împotriva animalelor, comparabile cu crimele împotriva umanității, într-o lume în care drepturile animalelor nu înseamnă nimic.
Acesta este un documentar despre gradul absolut de dependenţă al umanitatii faţă de animale, dar de asemenea, ilustrează lipsa noastra completa de respect pentru acesti aşa-numiti "furnizori neumani". Earthlings foloseste camere ascunse şi înregistrări nemaiîntâlnite pentru a cronica practici de zi cu zi a unora dintre cele mai mari industrii din lume, care se bazează în întregime pe animale pentru profit .
Este un film dur, care ne arată o realitate pe care mulți dintre noi o ignoră. Lansat în 2005, a câștigat numeroase premii la Artivist Film Festival, Boston International Film Festival și la San Diego Film Festival. Coloana sonoră a fost compusă de Moby.

Vizionare online film documentar subtitrat 

Earthlings – dependenți de animale

Pentru activarea subtitrării, apăsați butonul CC în timp ce filmul rulează

----------

Mastifful Napoletan

Mastifful Napoletan este un câine de pază pentru case, din Italia. Această rasă de câine îşi trage rădăcinile de pe timpul armatei romane cand erau folosiţi în război. Câinele Mastifful Napoletan s-a dezvoltat pe moşiile şi fermele din Italia, fiind cunoscut sub titulatura de “câine mare pentru un om mic”. După cel de-al doilea război mondial, rasa a fost recunoscută ca o comoară indiscutabilă al Italiei şi, în consecinţă, a fost educată şi cizelată pentru forma sa actuală. Un standard al acestei rase a fost scris mai întâi în 1948, apoi pentru o mai mare precizie a fost rescris în 1971, astfel Mastifful Napoletan şi-a obţinut locul său de drept în lumea internaţională a câinilor.

Mastifful Napoletan ste un căine masiv care inspiră teamă pentru musafirii nepoftiţi şi încredere totală din partea stăpânilor, că este un apărător de succes atât a proprietăţii cât şi a proprietarului. Mastifful Napoletan mascul măsoară circa 66-79 cm şi cântăreşte 60-70 kg în timp ce femela are o lungime de 61-74 cm şi o greutate de 50-60 kg. Lungimea corpului este cu 10-15% mai mare decât înălţimea. Se poate întâlni în următoarele culori: negru, negru mahon, gri, gri fumuriu, bej. Unii Mastifful Napoletan pot avea pete albe pe lăbuţe sau pe piept.

Capul unui Mastifful Napoletan este mai mare în comparaţie cu corpul cu un craniu scurt şi larg. Ochii rotunzi şi profunzi, în nuanţe de chihlimbar sau maro, sunt aproape ascunşi sub pleoapa superioară. Ei sunt în ton cu culoarea nasului, care trebuie să fie mare, cu nări bine deschise. Botul bine pronunţat se termină cu buze pline si grele. Urechile triunghiulare, spre înainte, bine departate, sunt mici în comparaţie cu dimensiunea capului. Gura cu fălci bine dezvoltate poate exercita o muşcătură în foarfecă foarte puternică. Gâtul este scurt, îndesat şi foarte musculos. Coada este mai groasă la bază şi se subţiază către vârf.

Mastifful Napoletan este un câine neînfricat şi extrem de protector cu cei din familia în care este adoptat. Preferă să rămână în preajma lor în orice moment. Rareori latră cu excepţia cazului în care este provocat sau apare un intrus în raza sa de acţiune. Câinii din această rasă sunt extrem de inteligenţi, cu o tendinţă de a fi gânditori independenţi. Ei invaţă repede, ce este bun şi ce este rău.

Mastifful Napoletan nu este o rasă pentru majoritatea oamenilor, şi cu siguranţă nu este un câine pentru începători. El are nevoie de socializare intensivă adecvată pentru a învăţa să accepte străini, în special în cadrul casei. Fără o socializare timpurie corespunzătoare şi formare a sa, aceşti câini sunt susceptibili de a deveni agresivi faţă de străini şi faţă de alte rase de câini.

Câinii din rasa Mastiff Napoletană au nevoie de multe exerciţii. Ei ar trebui să beneficieze de plimbări lungi de cel puţin două ori pe zi. Domiciliul într-un apartament nu le va face bine deloc, cel mai bine se vor simţi la o casă cu curte. Aceşti giganţi cu păr scurt sunt uşor de întreţinut. Îndepărtaţi părul mort cu o perie de cauciuc măcar o dată pe săptămână.

Atunci când este vreme foarte caldă încercaţi să-i oferiţi unui Mastifful Napoletan un loc cu umbră şi răcoros.

Lucruri esentiale de care are nevoie o pasare

Pasarea din colivie are nevoie de anumite conditii de viata care sa ii asigure un trai fericit , relaxat si indestulat si sa se compenseze astfel lipsa de libertate. Hrana potrivta, spatiul generos sau socializarea sunt esentiale, asa ca iata care sunt sfaturile noastre.

1. Hrana corespunatoare

A oferi pasarii tale hrana corespunzatoare este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poti face pentru ea. Ca si la oameni, pentru pasari este important sa aiba o dieta echilibrata. Pasarile care se hranesc cu seminte nu ar trebui sa aiba o dieta care sa contina exclusiv asa ceva. Ar fi bine sa incluzi in alimentatia pasarii cantitati mici de legume si fructe pentru a le asigura necesarul de vitamine si minerale pentru o sanatate buna.
Pasarilor care nu mananca seminte ar trebui sa li se ofere mancare special preparata, care se gaseste in comert impreuna cu anumite fructe si flori.

2. O colivie destul de mare

Aproape la fel de important ca si nutritia adecvata este sa te asiguri ca pasarea ta are o colivie destul de mare si incapatoare. O colivie mica, indiferent de calitatea materialelor din care e facuta, nu este niciodata o idee buna, daca gazduiesti in ea o pasare pe o perioada mai lunga. In afara ca nu le permite sa se miste in voie, o colivie mica poate deveni foarte usor neincapatoare daca vrei sa-ti iei mai mult de o pasare.

Ce faci daca ingheata urechile pisicii?

Pisica este extrem de descurcareata si se adaposteste singura in sezonul rece - cand insa temperaturile sunt extreme, este indicat ca si stapanii sa isi ia precautii si sa stie ce sa faca in caz de urgenta.

Partile cele mai sensibile ale corpului pisicii sunt urechile si pernutele labutelor, iar in acestea pot aparea degeraturi .

Degeraturile apar daca animalul este expus la temperaturi extrem de scazute si la vant puternic o perioada mai lunga,

Primul pas pentru a ajuta o pisica ce sufera de degeraturi este sa fie scoasa din frig.

Reincalzirea zonelor afectate trebuie sa se faca treptat, pentru a nu o supune unui stres suplimentar. Pisica poate fi acoperita cu o patura incalzita, daca permite, sau poate fi pusa langa un calorifer , fara sa fie lipita de el.

Pisica nu trebuie sa fie pusa direct langa sursa de incalzire, pentru a preveni arsurile.

16 semne ca dragostea ta pentru pisici este exagerata

Pisicile au darul de a ne face sa le adoram si sa nu ne mai saturam de ele. In plus, sunt asa de cuminti, docile si linistite, incat poti avea impresia ca una nu este niciodata indeajuns pentru un iubitor adevarat de pisici si uite asa risti sa-ti transformi casa intr-un rai pentru pisici si sa fii considerat deplasat.

1. Nu te poti abtine sa nu salvezi fiecare pisica intalnita pe strada. Nu ar fi nimic rau in asta, numai ca uiti sa le mai gasesti alt camin si raman toate pe canapeaua ta, pana la urma.
2. Nu mai concepi sa inviti la tine sau sa te vezi cu persoane care iti amintesc mereu ca ai prea multe pisici.
3. Cand iti developezi ultimele poze facute, nu vezi nici macar un picior de om. Toate sunt populate de animalute blanoase si mieunatoare.
4. Ai mai multe pisici decat un petshop si ladita de nisip in fiecare camera din casa.
5. Iti stii fiecare pisica dupa nume, zodie, data nasterii si preferinte alimentare, insa incepi sa uiti de prietenii din lumea umana.
6. Ai prefera sa urmaresti la nesfarsit spoturi publicitare decat sa deranjezi o pisica adormita peste telecomanda.
Anunturi Google

Germania Babyneo Shop
Lapte Aptamil, Hipp, Nestle scuteceShipping from Germania to EU - www.babyneo.de

7. Porti in geanta o punga plina cu resturi alimentare cu care hranesti toate pisicile intalnite pe strada.
8. Te opresti si vorbesti cu pisicile, chiar daca esti deseori ironizata pentru acest obicei.
9. Cand ajungi la munca, toata lumea incearca sa indeparteze firele de par de pisica de pe tine, pentru ca tu nu mai reusesti de una singura.
10. Iti alegi prietenii in functie de cat de mult iubesc pisicile.
11. Tinzi sa monopolizezi fiecare discutie si sa o aduci catre subiectul pisici.
12. Consideri pisicile copii tai si numai asa vorbesti despre ele. Nu-ti pasa daca altii nu te inteleg.
13. Colegii de la munca nu te mai intreaba cum ti-ai petrecut weekendul, ci ce mai fac pisicile tale.
14. Cheltuiesti lunar sume exorbitante in petshopuri pe jucarii si accesorii pentru pisicute.
15. In casa ta troneaza un imens loc de joaca pentru pisici, fix in mijlocul sufrageriei.
16. Pisicile au voie sa se suie pe masa din bucatarie, la fel ca si in patul tau si ti se pare perfect normal ca doar e si casa lor.

[ FOTO ] Brian Chan Creation

Brian Chan is an artist and craftsman with more than 10 years of experience at MIT and Mass Art. Some of the specialties he has had over the years are Japanese swords, replica props, and musical instruments. Brian also enjoys designing complex origami (he is currently working on an origami book to be published through Origamihouse Japan) and painting. He works at the MIT Hobby shop, and hopes to continue teaching fine craftsmanship and design in the tradition of his mentors, Ken Stone, Hayami Arakawa, Fred Cote, Toby Bashaw, Mark Belanger, JD Smith (Mass Art) and Jim Kelso (an independent metalworker).

Photo Link

Veveriţa Degu

Veveriţa Degu este un alt animal de companie care începe să fie din ce în ce mai cunoscut şi în ţara noastră. Este un animal foarte sociabil şi poate deveni foarte cuminte dacă este dresat de la o vârstă fragedă.

Unii crescători spun că veveriţa Degu este asemănătoare cu un porcuşor de Guineea, alţii spun că seamănă cu o chinchila, alţii că mai mult seamănă cu un iepuraş, noi spunem că o veveriţă Degu este de sine stătătoare atât ca infăţişare cât şi comportament. Degu este un rozător mic, cu o lungime a corpului de 25 – 31cm şi o greutate de 170 – 300 de grame. Blăniţa sa este de culoare galben-maro în partea de sus şi galben-crem în partea de jos şi cu galben-pal în jurul ochilor. Coada este lungă, subţire, cu păr scurt şi sârmos. Degetele de la picioare sunt de un gri palid.

Din cauza naturii lor sociale ele se simt mult mai bine dacă sunt păstrate cu o altă surată. Acestea sunt jucauşe şi tare curioase. Fără interacţiuni sociale şi oportunităţi pentru exerciţii fizice, pot fi agresive si nevrotice. Veveriţele Degu sunt diurne (active in timpul zilei).

Pentru o veveriţa Degu este necesar să-i asiguraţi o cuşcă destul de încăpătoare pe mai multe niveluri, cum ar fi cele făcute pentru dihori sau chinchilla. Cuştile ar trebui să fie făcute din sârmă, deoarece Veveriţa Degu este o rozătoare avida. În partea de jos a cuştii puneţi un strat absorbant pentru siguranţa animalului vostru de companie. Ca şi în cazul altor animale mici, evitaţi aşchiile de cedru sau pin. Materialele pentru aşternut ar putea fi: ţesături, prosoape de hârtie, fân, hartie mărunţită.

Aceste rozătoare ar trebui să aibă o roată solidă pentru exerciţii. În cuşca lor puteţi pune ramuri groase ce pot fi folosite atât pentru exerciţii (alpinism) cât şi ca oportunităţi de mestecat. Funii groase de bumbac pot fi de asemenea utilizate pentru alpinism. Utilizarea unor boluri grele din ceramică pentru hrană, o sticla cu tub ce poate fi folosită pentru apă sunt idei foarte bune. Asiguraţi-vă că apa din sticlă este schimbată în mod regulat. Ele, în principiu, nu beau mult, dar este important să aibă o sursă de apă proaspătă şi disponibilă în orice moment. La fel ca in cazul chinchilelor, Veveriţa Degu are nevoie de băi regulate de praf pentru a-şi păstra pielea şi blana în stare foarte bună. Oferiţi-le într-un bol praf de baie de chinchilla (nisip) de cateva ori pe saptamană.

Hrana acestor veveriţe este formată dintr-o dietă specială pentru rozătoare şi fân de iarbă sau de lucernă. O varietate de legume proaspete pot fi administrate, în special cartofi dulci (cojiţi şi nefierţi), morcovi, broccoli, verdeţuri, fasole verde, frunze de păpădie. Pentru o rozatoare cum este veveriţa Degu, acestea trebuie să fie oferite în cantităţi mici pentru că pot provoca diaree.

Cacadu negru cu coada albă

Cacadu negru cu coada albă este o specie de papagali unică şi impresionantă. Ei sunt păsări de talie mare şi cu crestele recurbate. Habitatul lor natural se află în Australia de Sud şi de Vest. Se găsesc destul de greu pe piaţă pentru a-l face un companion familiei voastre datorită numărului relativ mic.

Aceşti papagali au o lungime aproximativ de 66-71 cm şi o greutate în jur de 540-790 grame. Durata de viaţă in libertate este de 50 de ani dar în captivitate este mai mică. Masculii sunt negrii pe cea mai mare parte a corpului, excepţie fâcând o zonă albă de pe partea mediană a cozii. La urechi au nişte pete albe. Părţile laterale ale femelei sunt uşor dungate cu alb, iar pata albă de pe ureche este mai mare ca la mascul. Coada are două pene negre pe centru iar restul sunt de culoare albă. Irisul ochilor este de culoare roşie iar picioarele sunt de culoare gri.

Aceşti papagali Cacadu negru cu coada albă sunt blânzi din fire, relativ tăcuţi, excepţie făcând perioada de imperechere. Papagalii Cacadu negru cu coada albă sunt curioşi şi pentru că au un cioc foarte puternic le place să ronţăie tot ce se găseşte prin jur. De aceea este indicat să le asiguraţi mereu jucării, bucăţi de lemn pentru a avea ce ronţăi. pentru a avea ce ronţăi.

Trebuie hrăniţi cu mâncare granulată sau extrudată. Dieta trebuie suplimentată zilnic cu legume şi fructe proaspete pentru o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă. Este recomandat să le daţi o treime de ceaşcă de hrană granulată şi o treime de ceaşcă de legume şi fructe proaspete. Este bine să le mai oferiţi şi 2-3 nuci sau alune obişnuite. Nu sunt predispuşi spre obezitate, rare sunt cazurile cand aceşti papagali se îngraşă. Dacă le oferiţi hrană granulată nu mai este nevoie şi de un supliment de vitamine.

Colivia unui Cacadu negru cu coada albă trebuie să fie foarte mare având în vedere că anvergura aripilor deschise este în jurul valorii de 110cm. O sugestie de colivie ar avea dimensiunile de 2m lăţimea, 2,5m înălţimea şi 3,6m lungimea. Pentru că aşa cum am mai spus, au un cioc extrem de puternic, sârma din care este confecţionată colivia trebuie să fie de minim 3mm.

Papagalii Cacadu negru cu coada albă sunt greu de înmulţit în captivitate. De obicei clocesc 1-2 ouă iar perioada de incubare este de 28-30 de zile. Cutia cuibar ar trebui să aibă dimensiunile de 60x60x120cm, să fie verticală şi deschisă în partea de sus. Aripile la pui le cresc după aproximativ 10-12 săptămâni. Puii vor ajunge la maturitate după 4-6 ani.

Masculii din această specie de papagali pot deveni adeseori agresivi cu perechea lor. Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii trebuie să tăiaţi cu grijă penele de zbor ale masculului Cacadu negru cu coada albă, astfel încât să nu mai poată zbura ci doar să planeze.