Noi studii realizate recent in China au dus la descoperirea unui virus nou , care sta la baza unei boli de rinichi fatale la pisici - nefrita tubulo-interstitiala. Este vorba despre o tulpina a morbivilivirusului, un virus responsabil pentru declansarea rujeolei si oreionului.
Nefrita tubulo-interstitiala este o boala incurabila si fatala, care inflameaza spatiile dintre tubii rinichilor. Acestia transporta lichidul in organ pentru a fi filtrat.
Multi factori contribuie la declansarea acestei boli - infectii, boli autoimune si chiar anumite medicamente.
Boala este mai prezenta la caini decat la pisici, iar cauza afectiunii la pisici nu fusesese inca descoperita.
Cunoscand deja cauzele bolii la caini, cercetatorii din Hong Kong, China, au suspectat ca aceeasi tulpina de virus din familia morbivilivirusurilor sta la baza aparitiei nefritei si la pisici.
Pornind de la aceasta ipoteza, specialistii chinezi au testat 457 de pisici fara stapan din China si au descoperit ca 12.3% erau purtatoare ale acestui virus fatal.
Desi nu exista un tratament pentru aceasta boala, veterinarii chinezi spera la crearea unui vaccin pentru prevenirea infectiei virale cu tulpina morbivilivirusului "felin", protejand astfel animalele de fatala boala.
Foto: petscareblog.com
Sfaturi practice – Dieta la peruşi
Cheia pentru o dietă bună este un peruş bine educat. Ei sunt păsări vegetariene şi se pot bucura de o gamă largă de produse alimentare provenite din seminţe, flori, fructe şi legume. Totuşi pot fi pretentioşi mai ales în cazul în care nu sunt familiarizaţi cu un anumit produs alimentar. Este mai uşor în cazul în care au fost obişnuiţi de mici cu astfel de alimente. Dar dacă ei nu au avut acest avantaj, totul se face cu răbdare şi perseverenţă, până vor accepta produse alimentare sănătoase. Iată câteva sugestii pentru ai oferi mese gustoase prietenului vostru înaripat.
Legumele oferă o mare sursă de vitamine şi minerale pentru peruşi. Adăugarea de cateva legume proaspete la dieta pasării voastre, va menţine un nivel ridicat de energie şi un corp cu un penaj sănătos. O listă cu legume sigure de care se va bucura includ: sfecla, broccoli, conopida, morcovi, castraveti, toate soiurile de varză, fasole verde, salata verde, mazăre verde, păstârnac, ardei, cartofi dulci, roşii, napi şi dovlecel.
Dacă mergem înapoi la originile lor, când trăiau în libertate, vom vedea că peruşilor le place să manânce cereale, un element important din dieta lor de atunci. Ei se pot bucura de o mare varietate de seminţe de la: mei, orz, in, cereale integrale, ovaz, grâu integral. Alte cereale şi leguminoase de care se pot bucura peruşii pot fi: migdale, linte, nuci, tofu, hrişcă, seminţe de susan şi seminţe de floarea soarelui. Multe dintre aceste sortimente mai mici pot fi folosite atunci când educi un peruş drept recompense.
Seminţele de cereale încolţite sunt recomandate în dieta peruşilor şi le puteţi administra cam o dată la două săptămâni. Aceste seminţe aduc un aport de vitamine şi minerale. Seminţele de grâu încolţit sunt o hrană sănătoasă, dar aveţi grijă să nu se strice, pentru că aşa îi veţi pricinui mai mari probleme prietenului vostru înaripat. Grâul verde este o altă bucurie ce i-o puteţi oferi peruşului vostru. Astfel, puteţi semăna într-o tăviţă seminţe de grău, iar după ce cresc, va fi o reală plăcere pentru peruş să ciugulească frunzele verzi.
Orice crescător poate avea intenţii bune atunci cand doreşte să-şi hrănească peruşul cu hrană umană, dar acest fapt poate creea probleme, afecând pasărea. Este o idee bună să rămânem la alimentele enumerate mai sus, iar ciocolata, alcoolul şi avocado să fie evitate pentru că pot duce la moartea peruşului. Orice alimente care conţin lactoză, usturoi, ceapă ar trebui, de asemenea, să fie evitate, deoarece conţin toxine periculoase pentru pasărea voastră.
Atunci când aveţi dubii despre un aliment pe care doriţi să-l daţi peruş-ului vostru, mai bine consultaţi un medic veterinar, decât să suferiţi odată cu el mai târziu.
Rase de pisici – Bobtail japonez
 |
Bobtail japonez este o rasă rară şi veche, descoperită în Japonia şi în cea mai mare din sud-estul Asiei. Această rasa de pisica a fost cunoscută în Japonia de secole, apărând în mod frecvent în folclorul tradiţional şi a fost portretizată în manuscrise şi picturi de cel puţin 1000 de ani. În 1602, autorităţile japoneze au decretat ca toate pisicile să fie libere pentru a ajuta la eradicarea rozătoarelor, care ameninţau viermii de mătase. La acel moment, cumpărarea sau vânzarea de pisici a fost ilegală, şi de atunci, pisici Bobtail japonez a trăit în ferme şi în stradă.
Pisica este mult iubită în ţara sa natală, multe mituri si legende precum şi povestiri istorice înconjoară rasa. Unul dintre cele mai faimoase mituri este Maneki Neko-pisica care face semn, fiind înfăţişată printr-o statuetă ce reprezintă o pisica Bobtail japonez în poziţia aşezat cu o lăbuţă ridicată. Şi în prezent statueta Maneki Neko este considerată a fi aducătoare de noroc, fiind prezentă în toate magazinele cu specific oriental.
Aceasta rasa delicată, are capul asemănător cu un triunghi echilateral, nas lung, pomeţi cizelaţi, bine-definiţi şi ochi încastraţi, înclinaţi, care nu ies dincolo de frunte. Urechile sunt mari, uşor înclinate înainte ca şi cum ar asculta, cu spaţiu larg între ele, astfel încât marginile exterioare ale urechilor sunt paralele între ele. Corpul este de mărime medie, ferm şi musculos, cu un piept îngust. Stratul blăniţei la cele mai multe Bobtail japonez este scurt şi mediu în lungime, moale si mătăsos, cu subpăr puţin. Pisicile Bobtail japonez se găsesc într-o gamă largă de culori. Exemplarele cu modele pe corp sunt cele mai populare, mai ales combinaţia de negru, roşu şi alb. Această rasă necesită puţină îngrijire fiind cunoscută ca o pisică uşor de întreţinut.
Caracteristica cea mai uşor de recunoscut a acestei rase este, desigur, coada scurtă şi pufoasă. Coada este unică nu numai între rasele de pisici ci şi între fiecare exemplar. Ca şi amprentele noastre digitale, nu există două cozi la fel. Coada este, de obicei, de aproximativ 3 sau 4 cm în lungime si are părul mai lung decât cel de pe restul corpului, aspect asemănător cu un “pom-pom” pentru majorete. Coada unei pisici Bobtail japoneze este flexibilă doar la baza acesteia, deoarece oasele câtorva vertebre ale cozii sunt reduse la minim. Când merge, coada stă doar în poziţie verticală şi dreaptă şi nu ondulată. Factorul genetic care a creat pisica Bobtail japonez este complet diferit de pisica Manx. Cele două rase nu sunt legate în nici-un fel şi nu numai cozile lor sunt diferite dar şi corpurile sunt complet opuse.
Această rasă de pisică este preţuită pentru inteligenţa şi firea sa prietenoasă. Iubeşte să fie în compania oamenilor. Este un companion afectuos, bucuroasă să interacţioneze atât cu oamenii cât şi cu alte animale de companie. Vocea sa este mai moale şi mai melodioasă decât a unei pisici siameze şi a majoritatea pisicilor exotice orientale. Este foarte adaptabilă şi se bucură de o atmosferă plină de viaţă. Bobtail japonez poate fi rasa perfectă pentru casele cu o mulţime de copii.
Sunt destul de curioase şi jucăuşe, oferind ore întregi de divertisment pentru toţi membrii familiei. Pentru a îndeplini nevoia de exerciţii şi de joacă, pisica Bobtail japonez ar trebui să aibă în casă o mulţime de jucării, locuri speciale pentru zgâriat şi structuri de alpinism.
Pisicile din rasa Bobtail japonez sunt de asemenea cunoscute, pentru bucuria de a se plimba în jurul casei pe umerii membrilor familiei.
Diabetul zaharat la pisici
Tratamentul diabetului la pisici
In cazul pisicilor, diabetul este o boala care apare mai mult in cazul celor trecute de 7 ani. Cu cat este descoperit mai devreme, cu atat tratamentul va fi mai usor de realizat. Astfel, afectiunea va putea fi tinuta sub control o perioada lunga de timp.In urma unor analize medicale, veterinarul va decide care este tratamentul potrivit pentru pisica ta. Totul depinde de cantitatea celulelor beta (celulele care produc insulina). Daca acestea sunt in numar mare, doctorul va recomanda un tratament bazat doar pe medicamente si regim alimentar. Pe de cealalta parte, daca numarul celulelor beta este in scadere continua, este foarte posibil ca tratamentul sa fie bazat pe injectii cu insulina.
Regim alimentar
Pisicile bolnave de diabet nu au voie de consume carbohidrati decat in cantitati foarte mici. Pe de cealalta parte, alimentele bogate in proteine sunt recomandate in alimentatia pisicilor care sufera de diabet. Explicatia este ca procesarea carbohidratilor consuma mai multa insulina, in timp ce procesarea proteinelor necesita mai putina.Veterinarii nu recomanda alimente uscate pentru pisicile care au diabet, decat in cantitati mici (chiar daca sunt de calitate). Aceste produse contin foarte multe glucide, adica elemente de evitat in caz de diabet. Pe de cealalta parte este recomandata hrana umeda, la conserva.
Tratamentul cu insulina
In functie de gravitatea tipului de diabet, exista sanse ridicate ca pisica sa aiba nevoie de injectii cu insulina. In acest caz, stapanul va trebui sa administreze o doza cu insulina de doua ori pe zi.Medicul veterinar il va invata pe stapan cum sa faca injectia, astfel incat tratamentul sa fie rapid si complet nedureros.
Pinscherul german
 |
Pinscherul german (numele original Deutscher Pinscher), elegant şi solid este un un animal de companie excelent. Originar din Germania, acest câine a fost preţuit la început pentru capacitatea sa de a vâna dăunătorii. Abilităţile sale de prindere a dăunătorilor sunt legendare, chiar şi astăzi, el este inamicul ferm al mai multor rozătoare, cum ar fi iepuri, şobolani sau cârtiţe. În ciuda numelui său, Pinscherul german este mai strâns legat de Schnauzer decât de Doberman sau Pinscherul pitic.
Această rasă de câine este de talie medie cu o înălţime de 41-48 cm şi o greutate de 11-16 kg. Pinscherul german are capul modelat ca o pană. Botul este de aceeaşi lungime ca partea de sus a craniului. Nasul şi buzele sunt negre. Ochii negrii, ovali, sunt de mărime medie. Urechile sunt simetrice, fie trunchiate fie păstrate natural. Fălcile sunt puternice, cu o muşcătură în foarfecă perfectă, adică dinţii de sus se suprapun foarte bine cu dinţii de jos. Corpul este lat, cu coaste plate pe piept. Lungimea corpului este aproximativ egală cu înălţimea. Spatele este scurt şi uşor înclinat. Blana lor scurtă, poate fi de culoare neagră, albastră, maro, cafenie sau roşie.
Energic, atent, alert, agil, neînfricat, inteligent şi loial, Pinscherul german are toate premisele de a fi un câine de pază foarte bun şi un companion minunat. Ei sunt fizic si mental foarte activi, dorindu-şi să fie cu stăpânul, dacă se poate, în marea majoritate a timpului. Este bine cunoscut pentru loialitatea, devotamentul şi protecţia, faţă de familia sa. Mereu alert si vigilent, dacă este ameninţat, el va afişa un curaj neînfricat. Are de asemenea, excelente abilităţi naturale de vânătoare, care îi dă un sentiment deosebit de unitate şi determinare.
Pinscherul german necesită o mână fermă de la un proprietar de căine cu experienţă astfel încât acesta să ştie în mod clar cine este şeful. Comunicarea dintre stăpân şi câine este esenţială. Această rasă latră numai atunci când consideră că este necesar. Vizitatorii vor fi anunţaţi cu un lătrat puternic. Uneori dacă câinele nu se opreşte din lătrat, proprietarul trebuie să-i spună acestuia pe un ton ferm, că este suficient, pentru a se linişti. Dacă ei cred că stăpânii lor sunt în necaz, îi vor proteja instinctiv şi vor muşca primii fără a se gândi la ei. Ca şi alte rase de pinscheri şi terrieri, ei nu fac pasul înapoi când sunt provocaţi de alţi câini, având nevoie de un dresaj bun pentru a le controla tendinţele de luptă.
Această rasă de câine necesită o mulţime de exerciţii. Pinscherul german are nevoie să fie luat la plimbare în fiecare zi. Îi place foarte mult să alerge cu tine prin parcuri, în jurul blocului, să se plimbe alături de tine când rulezi cu bicicleta, să se joace în curte.
Pinscherul german (numele original Deutscher Pinscher), elegant şi solid este un un animal de companie excelent. Originar din Germania, acest câine a fost preţuit la început pentru capacitatea sa de a vâna dăunătorii. Abilităţile sale de prindere a dăunătorilor sunt legendare, chiar şi astăzi, el este inamicul ferm al mai multor rozătoare, cum ar fi iepuri, şobolani sau cârtiţe. În ciuda numelui său, Pinscherul german este mai strâns legat de Schnauzer decât de Doberman sau Pinscherul pitic.
Reguli de igiena pentru animalut
Desi in general medicii nu recomanda acest lucru,
ci considera ca animalele ar trebui sa aiba propriul culcus,
lucrurile nu sunt tocmai dramatice in situatia in care ai grija de igiena patrupedului.
Urmeaza aceste sfaturi pentru a indeparta orice pericol pentru sanatatea ta in momentul in care ii permiti animalutului tau iubit sa se cuibareasca langa tine in fiecare seara.
1. Curata-i labutele
Indiferent ca este un caine sau o pisica, labutele animalului ating tot felul de obiecte si suprafete murdare. Acest lucru este cu atat mai frecvent la caini care ies afara de cel putin 3 ori pe zi si care alearga prin gradini si prin locuri in care de obicei si-au facut nevoile alte animale.Pentru ca labutele animalului poate avea urme de fecale sau microbi, dezinfecteza pernutele acestuia cu o carpa pe care ai pulverizat alcool medicinal. Mai mult decat atat, inainte de orice poti sterge labutele animalului cu o carpa inmuiata in apa calda si sampone pentru animale. Nu va fi un tratament de rasfat pentru patruped, dar va fi mai sigur pentru tine.
Pisicile prefera femeile...
Pisicile formeaza relatii sociale complexe mai ales cu femeile, relatii ce nu tin doar de hrana si pot rivaliza cu interactiunile umane, arata un studiu publicat in "Behavioural Processes".
Femeile interactioneaza cu pisicile mai mult ca barbatii, motiv pentru care pot dezvolta relatii sociale mai complexe, in care omul si animalul influenteaza puternic comportamentul celuilalt. Pisicile tin minte momentele in care stapanul le face pe plac si sunt dispuse mai tarziu la compromisuri , arata studiul realizat de Universitatea din Viena si citat de Discovery.com.
Interactiunea dintre pisica si stapan este influentata de atractia reciproca, compatibilitatea pesonalitatilor si usurinta cu care interactioneaza si isi ofera reciproc afectiune, mai arata studiul.
Femeile interactioneaza cu pisicile mai mult ca barbatii, motiv pentru care pot dezvolta relatii sociale mai complexe, in care omul si animalul influenteaza puternic comportamentul celuilalt. Pisicile tin minte momentele in care stapanul le face pe plac si sunt dispuse mai tarziu la compromisuri , arata studiul realizat de Universitatea din Viena si citat de Discovery.com.
Interactiunea dintre pisica si stapan este influentata de atractia reciproca, compatibilitatea pesonalitatilor si usurinta cu care interactioneaza si isi ofera reciproc afectiune, mai arata studiul.
Pesti de acvariu – Tetra Serpae
Este de asemenea cunoscut sub numele de Hyphessobrycon Serpae, dar şi în mod obişnuit, Blood Tetra, Callistus Tetra, Jewel Tetra, Red Minor Tetra şi alte multe nume. ” Blood Tetra ” este un termen larg, care se utilizează pentru a descrie o gamă largă de hibrizi de culoare roşie Tetra, vânduţi de către magazinele de specialitate.
Acest peşte este înalt şi comprimat şi poate ajunge la o dimensiune de 4-5 cm. Tetra Serpae are o culoare distinctă de roşu. Nuanţele variază de la roşu aprins la maro-roşcat. Corpul roşu este decorat cu o pată neagră în formă de virgulă care se găseşte pe opercul. Această pată diferă în funcţie de vârsta exemplarului, astfel, odată cu trecerea timpului devine din ce în ce mai mică. Înotătoarea anală, ventrală şi coada sunt toate roşii, cea anală este frănjurită cu straturi de alb şi negru. Inotatoarea dorsală a unui Tetra Serpae este înaltă şi neagră cu un breton subţire şi alb. Uneori poate avea franjuri cu o nuanţă roşiatică.
Tetra Serpae este un peşte popular în orice acvariu. Păstraţi cel puţin cinci exemplare, preferabil chiar mai mult, deoarece aceştia sunt peşti de cârd. Ei pot deveni un pic agresivi în timpul hrănirii, deoarece vor concura pentru alimentaţie, şi uneori, îşi ciupesc aripioarele reciproc. Unii acvarişti compară aceste obiceiurile alimentare cu comportamentul peştilor piranha
A se păstra temperatura apei din acvariu între 22-26°C, duritatea de 7-8° DG iar pH-ul trebuie să fie de 5-7,8. Apa trebuie să fie curată, filtrată şi bine aerisită. Tetra Serpae preferă să stea mai aproape de suprafaţă, între plantele acvatice, şi în mod ideal, ar trebui să fie păstraţi într-un acvariu bine plantat. Plante recomandate pot fi Sagittaria şi Ceratopteris. Adăugaţi şi plante plutitoare care vor estompa lumina. Nu vă păstraţi Serpae Tetra într-un acvariu cu înălţimea mai mică decât 60 de centimetri.
Tetra Serpae se hrănesc cu insecte, viermi, crustacee şi plante. Ei vor accepta cu uşurinţă orice tip de alimente pentru peşti, inclusiv produse alimentare fulgi şi alimente congelate. Oferiţi întotdeauna unor Serpae Tetra un regim alimentar variat pentru a preveni malnutriţia.
Tetra Serpae este unul dintre peştii Tetra, cel mai simplu de înmulţit într-un acvariu. Pentru reproducere, este nevoie de un acvariu cu capacitatea de 20-30 de litri. Temperatura apei să fie de 27-28°C şi o duritate foarte moale. Ouăle de Tetra Serpae sunt mici, translucide şi vor fi presărate printre frunzele plantelor din acvariu. De îndată ce ouăle au fost fertilizate, trebuie să scoateţi peştele adult din acvariul de reproducere. Elozarea are loc după 24-28 de ore.
Puteţi hrăni alevinii cu mici infuzori, mici crustacei şi gălbenuş de ou. După ce mai creşte un pic puteţi să le oferiţi alimente fulgi sub formă de praf.
Acest peşte este înalt şi comprimat şi poate ajunge la o dimensiune de 4-5 cm. Tetra Serpae are o culoare distinctă de roşu. Nuanţele variază de la roşu aprins la maro-roşcat. Corpul roşu este decorat cu o pată neagră în formă de virgulă care se găseşte pe opercul. Această pată diferă în funcţie de vârsta exemplarului, astfel, odată cu trecerea timpului devine din ce în ce mai mică. Înotătoarea anală, ventrală şi coada sunt toate roşii, cea anală este frănjurită cu straturi de alb şi negru. Inotatoarea dorsală a unui Tetra Serpae este înaltă şi neagră cu un breton subţire şi alb. Uneori poate avea franjuri cu o nuanţă roşiatică.
Tetra Serpae este un peşte popular în orice acvariu. Păstraţi cel puţin cinci exemplare, preferabil chiar mai mult, deoarece aceştia sunt peşti de cârd. Ei pot deveni un pic agresivi în timpul hrănirii, deoarece vor concura pentru alimentaţie, şi uneori, îşi ciupesc aripioarele reciproc. Unii acvarişti compară aceste obiceiurile alimentare cu comportamentul peştilor piranha
A se păstra temperatura apei din acvariu între 22-26°C, duritatea de 7-8° DG iar pH-ul trebuie să fie de 5-7,8. Apa trebuie să fie curată, filtrată şi bine aerisită. Tetra Serpae preferă să stea mai aproape de suprafaţă, între plantele acvatice, şi în mod ideal, ar trebui să fie păstraţi într-un acvariu bine plantat. Plante recomandate pot fi Sagittaria şi Ceratopteris. Adăugaţi şi plante plutitoare care vor estompa lumina. Nu vă păstraţi Serpae Tetra într-un acvariu cu înălţimea mai mică decât 60 de centimetri.
Tetra Serpae se hrănesc cu insecte, viermi, crustacee şi plante. Ei vor accepta cu uşurinţă orice tip de alimente pentru peşti, inclusiv produse alimentare fulgi şi alimente congelate. Oferiţi întotdeauna unor Serpae Tetra un regim alimentar variat pentru a preveni malnutriţia.
Tetra Serpae este unul dintre peştii Tetra, cel mai simplu de înmulţit într-un acvariu. Pentru reproducere, este nevoie de un acvariu cu capacitatea de 20-30 de litri. Temperatura apei să fie de 27-28°C şi o duritate foarte moale. Ouăle de Tetra Serpae sunt mici, translucide şi vor fi presărate printre frunzele plantelor din acvariu. De îndată ce ouăle au fost fertilizate, trebuie să scoateţi peştele adult din acvariul de reproducere. Elozarea are loc după 24-28 de ore.
Puteţi hrăni alevinii cu mici infuzori, mici crustacei şi gălbenuş de ou. După ce mai creşte un pic puteţi să le oferiţi alimente fulgi sub formă de praf.
Papagali – Eclectus Vosmaeri
Papagalii Eclectus Vosmaeri sunt păsări deosebite prin coloritul penelor sale.
Masculii Eclectus Vosmaeri au o culoare verde strălucitor, dar mai gălbui decât la alte subspecii, iar ciocul este galben-portocaliu. Are pete roşii strălucitoare pe laturi şi sub aripi, albastre pe lateralele aripilor iar penele de zbor sunt de culoare albastru închis. Coada are mai mult galben decât la alte subspecii. Femela are culoarea de la purpuriu intens la roşu strălucitor iar ciocul este negru. Are ca o bandă lată de culoare galbenă în vârful cozii. Pieptul ei este de culoare purpuriu-violet şi trece treptat la roşu în partea superioară a pieptului.
Papagalii Eclectus Vosmaeri se simt foarte bine atunci când le asiguraţi fructe şi legume proaspete pentru o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă. Pe lângă legume şi fructe trebuie să le mai daţi si un sfert de ceaşcă cu dietă granulată pentru o nutriţie bună. Pentru alint sau bună purtare le puteţi da şi delicatese, dar în cantităţi foarte mici. Apa proaspătă şi curată nu trebuie să le lipsească niciodată.
Pentru a avea o piele şi un penaj curat trebuie să le faceţi baie sau duşuri regulate. Atunci când este cald, este bine să scoateţi papagalul Eclectus Vosmaeri afară, să o stropiţi puţin, apoi să o lăsaţi să se usuce normal la razele soarelui. Dacă locuiţi la apartament, atunci puteţi să-i faceţi duşul la baie, iar apoi să-l puneţi într-o cameră caldă sau să-l uscaţi cu mare grijă cu ajutorul unui uscător de păr.
Colivia papagalilor Eclectus Vosmaeri trebuie să fie suficient de mare şi spaţioasă (măcar de 1,2×1,2×2,5m). Pentru că le place să ronţăie şi sunt interesaţi de activităţile din jurul lor, trebuie să le asiguraţi jucării şi în special ramuri sau bucăţi de lemn netoxic. Nu-i lăsaţi liberi, să zboare prin casă, decât sub supravegherea voastră. Încercaţi să-i acomodaţi şi socializaţi de mici cu stuaţii neprevăzute: vizita la veterinar, prezenţa altor membri de familie, tăierea ghearelor şi a penelor de zbor, colivii noi, etc.
Perioada propice pentru reproducere este primăvara. Femelele au tendinţa să fie agresive faţă de mascul şi lipsa de fertilitate poate să ducă la mari probleme, mai ales la papagalii Eclectus Vosmaeri mai în vârstă. Cuibarul poate să fie de aproximativ 45x45x60cm. Material bun pentru cuibar poate să fie talaşul de pin.
Penele puilor sunt negre la puii-femelă şi cenuşii la puii-mascul. După 2-3 săptămâni capul unui papagal din specia Eclectus Vosmaeri va căpăta o culoare verde sau roşie în funcţie de sex.
Iguana verde
Acest animal de companie, de-a lungul timpului, s-a adaptat în mod semnificativ în ceea ce priveşte locomoţia şi osmoregulaţia ca rezultat al dietei sale. Iguana verde poate creşte până la 1,5 metri în lungime de la cap la coadă, deşi au fost cazuri când au crescut mai mult de 2 metri, cu greutatea corporală ascendentă de 9,1 kg. Iguana posedă un rând de ţepi de-a lungul spatelui şi a cozii, care o ajută pentru a se proteja de animalele de pradă O caracteristică importantă a acestor reptile, o reprezintă coada, care se poate rupe, regenerându-se mai apoi.
Iguanele verzi au dinţi foarte ascuţiţi, situaţi pe feţele interioare ale mandibulei, şi sunt capabili să mărunţească frunzele şi chiar pielea omului. Aceşti dinţi sunt modelaţi ca o frunză largă şi plată cu caneluri pe margini. Asemănarea acestor dinţi cu cei ai unor dinozauri descoperiţi pentru prima data a condus la denumirea lor ca “Iguanodon”, care înseamnă “dinte de iguană”, şi ipoteza (incorectă) că ar semăna cu o iguană gigantică.
În ciuda numelui lor, iguanele verzi se pot găsi în diferite culori. În ţările de sud cum ar fi Peru, iguanele verzi apar de culoare albăstruie, cu marcaje proeminente de negru. Pe insulele, cum ar fi Bonaire, Curacao, Aruba şi Grenada, culoarea iguanei verzi poate varia de la verde la lavandă, negru, şi chiar roz. Iguana verde din regiunea de vest a Costa Ricăi este de culoare roşie iar cea din zona de nord a Mexicului apare în portocaliu. Exemplarele tinere de iguane verzi din El Salvador sunt adesea albastru strălucitor ca şi puii, cu toate acestea, îşi pierd această culoare pe măsură ce îmbătrânesc.
Deşi vor consuma o mare varietate de alimente dacă li se oferă, iguanele verzi sunt în mod natural ierbivore şi necesită un raport precis de minerale (2 – 1 calciu la fosfor), în dieta lor. Este important pentru iguanele captive să aibă o varietate de verdeţuri, împreună cu fructe şi legume, cum ar fi: frunze de păpădie, flori atunci când se găsesc, mazăre păstăi, frunze şi rădăcini de păstârnac, pătrunjel, frunze de muştar, frunze de lucernă. Ocazional le puteţi da ca recompensă şi în cantităţi mici banane, struguri, căpşuni, morcov, ananas, cireşe.
Nu le daţi carne, chiar dacă mănâncă, consumul excesiv de proteine de origine animală duce la afecţiuni renale severe şi posibil moarte prematură. Unii proprietari au tendinţa de a hrăni iguana verde cu salată. Acest fapt nu este indicat, deoarece devin dependente, iar salata nu are nici o altă valoare nutritivă. Porumbul, castraveţii, cartofii sunt alte alimente interzise pentru această reptilă.
Acvariul în care veţi ţine iguana verde trebuie să ofere destul spaţiu, astfel animalul vostru de companie să nu sufere de atrofie musculară. Pentru un pui de iguana verde de 55-65 cm, terariul ar trebui să aibă dimensiunile de 90x40x60 iar pentru un adult de 1,5×0,8×2 m. Pentru o dezvoltare armonioasă, în acvariu ar trebui să fie o temperatură de 26-35°C.
Iguana verde nu sintetizează vitamina D3 necesară asimilării calciului. Lipsa calciului duce la boli metabolice osoase ce îi vor fi fatale. Din acest motiv trebuie să aibă acces la razele ultraviolete.
Dacă nu puteţi şi nu aveţi timp să expuneţi reptila la razele solare, atunci montaţi un bec de raze ultraviolete în terariu. Accesul la bec pentru o iguana verde va fi de minim 4 ore pe zi.
Japonia și masacrarea delfinilor
Cu titlul original “The Cove”, filmul a câștigat în 2010 Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar. Realizatorii lui critică și condamnă obiceiul japonez de a vâna delfini și îndeamnă la acțiune împotriva practicilor japoneze în ceea ce privește pescuitul.
Ei subliniază faptul că numărul delfinilor uciși în regiunea Taji din Japonia, lucru permis de legea pescuitului din această țară, este mult mai mare decât numărul balenelor ucise în Antarctica, avansând cifra de 23.000 de delfini omorâți anual. Vânarea delfinilor este extrem de dură: delfinii care migrează sunt îndreptați spre un golf ascuns, unde sunt prinși în plase și omorâți cu sulițe sau cuțite.
Drepturile animalelor sunt încălcate într-o țară care nu face nimic să-și adapteze legislația în domeniul pescuitului la standardele lumii moderne. De altfel, o serie de secvențe din documentar au fost filmate în secret în 2007, cu ajutorul microfoanelor subacvatice și a camerelor HD amplasate pe fund astfel încât să fie confundate cu pietrele.
Ei subliniază faptul că numărul delfinilor uciși în regiunea Taji din Japonia, lucru permis de legea pescuitului din această țară, este mult mai mare decât numărul balenelor ucise în Antarctica, avansând cifra de 23.000 de delfini omorâți anual. Vânarea delfinilor este extrem de dură: delfinii care migrează sunt îndreptați spre un golf ascuns, unde sunt prinși în plase și omorâți cu sulițe sau cuțite.
Drepturile animalelor sunt încălcate într-o țară care nu face nimic să-și adapteze legislația în domeniul pescuitului la standardele lumii moderne. De altfel, o serie de secvențe din documentar au fost filmate în secret în 2007, cu ajutorul microfoanelor subacvatice și a camerelor HD amplasate pe fund astfel încât să fie confundate cu pietrele.
Vizionare online film documentar subtitrat
Japonia și masacrarea delfinilor
Sanabelle Dental 20 g
Snackuri pentru igiena orala cu continut delicios de carne.
*pentru toate pisicile adulte.
*crochete speciale - n forma de dinte - simbolizeaza beneficiile suplimentare ale acestei gustari, deosebit de gustoasa.
Ingrediente: faina de carne proaspata de pasare, porumb, grasimi animale, orz, faina de grau, jumari (deshidratate), ficat (deshidratat), faina de peste, oua, gluten de porumb, seminte de in, pulpa de sfecla (fara zahar), drojdie de bere (deshidratata).
Prezentare: ambalaj tetraedru 20 g x 25 bucati.
*pentru toate pisicile adulte.
*crochete speciale - n forma de dinte - simbolizeaza beneficiile suplimentare ale acestei gustari, deosebit de gustoasa.
Ingrediente: faina de carne proaspata de pasare, porumb, grasimi animale, orz, faina de grau, jumari (deshidratate), ficat (deshidratat), faina de peste, oua, gluten de porumb, seminte de in, pulpa de sfecla (fara zahar), drojdie de bere (deshidratata).
Prezentare: ambalaj tetraedru 20 g x 25 bucati.
18 curiozitati caraghioase despre animale
De exemplu, a fost nevoie de studii aprofundate pentru a descoperi ca porcii fac insolatie , elefantii gasesc apa si la mile distanta, iar rechinii nu fac cancer. Iata cateva curiozitati despre animale, pe care sigur nu le stiai.
1. Cele mai multe pisici care traiesc in Halifax (Noua Scotie) au cate sase degete la fiecare labuta.
2. Pisica nu-si poate misca maxilarele in directiile stanga dreapta.
3. Daca credeai ca numai oamenii fac insolatie, afla ca exista si cateva animale care se confrunta cu aceasta problema. Porcii, focile si caii deschisi la culoare sunt predispusi la insolatie si arsuri de la soare.
4. Tatu, un mamifer exotic, cu corpul protejat de un invelis cornos, format din placi mobile, este singurul animal din lume care poate avea patru pui de acelasi sex, deodata. In plus, acestia dorm aproximativ 18 ore pe zi si sunt capabili sa mearga pe fundul apei.
5. Stii care este numarul de muschi prezenti in urechea unei pisici? Raspunsul este 32.
6. Fructul preferat al renilor este banana. Inca nu se stie care este motivul, mai ales ca bananele nu le sunt chiar accesibile.
7. Ursul are un numar record de dinti, 42 de numar.
8. Stii cate randuri de mustati are o pisica? 4 la numar, depasind cainele care are numai 2 sau 3 randuri de mustati.
9. Nu e o idee prea buna sa superi un diavol tasmanian. Cand se infurie, urechile lui se inrosesc.
10. Stiai ca daca asezi un arici pe suprafata apei, acesta nu se va duce la fund, ci va pluti.
11. Te-ai intrebat vreodata de ce girafele sunt atat de tacute? Deoarece acestea nu au corzi vocale .
12. Stii cate corzi vocale are o pisica? In jur de 100.
13. Ochii unei capre au pupile rectangulare.
14. In ultimii 4000 de ani, nici un nou animal nu a mai fost domesticit.
15. Laptele de camila nu se va inchega niciodata, din cauza compozitiei sale.
16. Gorilele se numara printre cele mai somnoroase animale. Acestea dorm pana la 14 zile.
17. Rechinii sunt singurele specii din lume care nu se pot inmbolnavi de cancer.
18. Elefantii pot detecta o sursa de apa de la distanta de trei mile.
1. Cele mai multe pisici care traiesc in Halifax (Noua Scotie) au cate sase degete la fiecare labuta.
2. Pisica nu-si poate misca maxilarele in directiile stanga dreapta.
3. Daca credeai ca numai oamenii fac insolatie, afla ca exista si cateva animale care se confrunta cu aceasta problema. Porcii, focile si caii deschisi la culoare sunt predispusi la insolatie si arsuri de la soare.
4. Tatu, un mamifer exotic, cu corpul protejat de un invelis cornos, format din placi mobile, este singurul animal din lume care poate avea patru pui de acelasi sex, deodata. In plus, acestia dorm aproximativ 18 ore pe zi si sunt capabili sa mearga pe fundul apei.
5. Stii care este numarul de muschi prezenti in urechea unei pisici? Raspunsul este 32.
6. Fructul preferat al renilor este banana. Inca nu se stie care este motivul, mai ales ca bananele nu le sunt chiar accesibile.
7. Ursul are un numar record de dinti, 42 de numar.
8. Stii cate randuri de mustati are o pisica? 4 la numar, depasind cainele care are numai 2 sau 3 randuri de mustati.
9. Nu e o idee prea buna sa superi un diavol tasmanian. Cand se infurie, urechile lui se inrosesc.
10. Stiai ca daca asezi un arici pe suprafata apei, acesta nu se va duce la fund, ci va pluti.
11. Te-ai intrebat vreodata de ce girafele sunt atat de tacute? Deoarece acestea nu au corzi vocale .
12. Stii cate corzi vocale are o pisica? In jur de 100.
13. Ochii unei capre au pupile rectangulare.
14. In ultimii 4000 de ani, nici un nou animal nu a mai fost domesticit.
15. Laptele de camila nu se va inchega niciodata, din cauza compozitiei sale.
16. Gorilele se numara printre cele mai somnoroase animale. Acestea dorm pana la 14 zile.
17. Rechinii sunt singurele specii din lume care nu se pot inmbolnavi de cancer.
18. Elefantii pot detecta o sursa de apa de la distanta de trei mile.
LumeAnimalelor.ro, prima publicație online dedicată prietenilor necuvântători
Iubitorii de animale au acum la îndemână o publicație de specialitate: LumeAnimalelor.ro. „Vorbim despre o revistă online uşor de citit, bine structurată, în care găseşti permanent răspunsuri la preocupările tale legate de animale. Conţinutul va fi util oricărui iubitor de câini sau pisici, indiferent dacă este stăpân sau nu. În plus, mizăm pe cititori care consideră că un animal este un suflet care merită multă atenţie”, a declarat, într-un comunicat, Andrei Munteanu, project manager LumeAnimalelor.ro.
ARICII ...
Achiziţionarea unui arici de casă a cunoscut o creştere considerabilă în ultimii ani, datorită aspectului lor aparent nevinovat şi jucăuş. Aricii sunt consideraţi animale de companie uşor de întreţinut. Cei mai întâlniţi arici crescuţi ca animale de companie sunt hibrizii obţinuţi din aricii algerieni cu abdomeul alb şi cu patru degete din Africa de Nord. Ei se găsesc sub titulatura de Ariciul Pigmeu African. Ariciul care se găseşte în Europa şi implicit în România, nu se adaptează atât de bine condiţiilor din captivitate.
Aricii sunt animale mici, cu o lungime de 15-23 cm şi cântăresc de la 250g până la 500g. Datorită eforturilor susţinute ale crescătorilor de a crea noi varietăţi, acum există câteva sute de culori şi nuanţe diferite, având ca bază specificul natural – ţepi moro-cenuşii cu vârfuri alburii. Caracteristica distinctivă a acestor animale de companie sunt ţepii. Când dorm sau când sunt speriaţi, aricii îşi folosesc muşchii abdominali pentru a se face ghem, astfel se transformă într-o adevărată minge cu ţepi.
Cuştile pentru aceste animale de companie ar trebui să asigure suficient spaţiu de mişcare. Un acvariu de cel puţin 80 de litri îi poate oferi un loc de casă foarte bun. Cuştile cu podea din plasă de sârmă nu sunt atât de indicate deoarece ariciul îşi poate prinde unul dintre membre în ea. Cuştile pentru iepuri sau pentru dihori, multi-nivel, sunt şi ele bune pentru un arici. Pentru că ariciul are o vedere slabă, la cuştile multi-nivel, este recomandat ca rampele şi nivelele să fie complet închise pentru a preveni o cădere.
Fundul cuştii ar trebui acoperit cu ziare mărunţite sau mici cocoloaşe de hârtie. Nu puneţi talaş de cedru sau pin, deoarece conţin uleiuri volatile care pot irita sistemul respirator al ariciului. Pentru că sunt predispuşi la boli de piele, este recomandat să curăţaţi prompt aşternutul de fecale sau cănd este umezit. O roată este necesară pentru a-i asigura nevoia de exerciţii. Atunci când alegeţi o roată, trebuie să aibă o podea solidă. Roţile cu traverse, de asemenea, pot provoca leziuni faciale la arici. Din acest motiv, roţile tip “galeata” sunt preferate de mulţi proprietari de arici, şi sunt disponibile la pet-shopuri.
În sălbăticie, un arici este oportunist şi va mânca multe lucruri, dar majoritatea dietei este formată din insecte. Ca rozatoare insectivore, aricii au nevoie de o dietă bogată în proteine şi săracă în grăsimi. La pet-shopuri există alimente preparate special pentru aricii de companie, inclusiv produsele alimentare fabricate din componente de insecte. Hrana uscată pentru pisici poate fi un aliment de bază de zi cu zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
