[ VIDEO ] Earthlings – dependenți de animale

Narat de celebrul actor Joaquin Phoenix, acest film documentar arată cât de tare depinde umanitatea de animale, atât ca și companie, cât și pentru a-și asigura hrana, îmbrăcămintea, dar și pentru a se distra.
Realizatorii filmului au făcut incursiuni cu camera ascunsă în pet-shop-uri, în adăposturi pentru animale, fabrici de piele și blană, industria sportului și a divertismentului, dar și în laboratoarele științifice pentru a dezvălui practicile obișnuite din industriile care se bazează pe animale.
Cu titlul original „Earthlings”, documentarul scoate la iveală atrocitățile comise împotriva animalelor, comparabile cu crimele împotriva umanității, într-o lume în care drepturile animalelor nu înseamnă nimic.
Acesta este un documentar despre gradul absolut de dependenţă al umanitatii faţă de animale, dar de asemenea, ilustrează lipsa noastra completa de respect pentru acesti aşa-numiti "furnizori neumani". Earthlings foloseste camere ascunse şi înregistrări nemaiîntâlnite pentru a cronica practici de zi cu zi a unora dintre cele mai mari industrii din lume, care se bazează în întregime pe animale pentru profit .
Este un film dur, care ne arată o realitate pe care mulți dintre noi o ignoră. Lansat în 2005, a câștigat numeroase premii la Artivist Film Festival, Boston International Film Festival și la San Diego Film Festival. Coloana sonoră a fost compusă de Moby.

Vizionare online film documentar subtitrat 

Earthlings – dependenți de animale

Pentru activarea subtitrării, apăsați butonul CC în timp ce filmul rulează

----------

Mastifful Napoletan

Mastifful Napoletan este un câine de pază pentru case, din Italia. Această rasă de câine îşi trage rădăcinile de pe timpul armatei romane cand erau folosiţi în război. Câinele Mastifful Napoletan s-a dezvoltat pe moşiile şi fermele din Italia, fiind cunoscut sub titulatura de “câine mare pentru un om mic”. După cel de-al doilea război mondial, rasa a fost recunoscută ca o comoară indiscutabilă al Italiei şi, în consecinţă, a fost educată şi cizelată pentru forma sa actuală. Un standard al acestei rase a fost scris mai întâi în 1948, apoi pentru o mai mare precizie a fost rescris în 1971, astfel Mastifful Napoletan şi-a obţinut locul său de drept în lumea internaţională a câinilor.

Mastifful Napoletan ste un căine masiv care inspiră teamă pentru musafirii nepoftiţi şi încredere totală din partea stăpânilor, că este un apărător de succes atât a proprietăţii cât şi a proprietarului. Mastifful Napoletan mascul măsoară circa 66-79 cm şi cântăreşte 60-70 kg în timp ce femela are o lungime de 61-74 cm şi o greutate de 50-60 kg. Lungimea corpului este cu 10-15% mai mare decât înălţimea. Se poate întâlni în următoarele culori: negru, negru mahon, gri, gri fumuriu, bej. Unii Mastifful Napoletan pot avea pete albe pe lăbuţe sau pe piept.

Capul unui Mastifful Napoletan este mai mare în comparaţie cu corpul cu un craniu scurt şi larg. Ochii rotunzi şi profunzi, în nuanţe de chihlimbar sau maro, sunt aproape ascunşi sub pleoapa superioară. Ei sunt în ton cu culoarea nasului, care trebuie să fie mare, cu nări bine deschise. Botul bine pronunţat se termină cu buze pline si grele. Urechile triunghiulare, spre înainte, bine departate, sunt mici în comparaţie cu dimensiunea capului. Gura cu fălci bine dezvoltate poate exercita o muşcătură în foarfecă foarte puternică. Gâtul este scurt, îndesat şi foarte musculos. Coada este mai groasă la bază şi se subţiază către vârf.

Mastifful Napoletan este un câine neînfricat şi extrem de protector cu cei din familia în care este adoptat. Preferă să rămână în preajma lor în orice moment. Rareori latră cu excepţia cazului în care este provocat sau apare un intrus în raza sa de acţiune. Câinii din această rasă sunt extrem de inteligenţi, cu o tendinţă de a fi gânditori independenţi. Ei invaţă repede, ce este bun şi ce este rău.

Mastifful Napoletan nu este o rasă pentru majoritatea oamenilor, şi cu siguranţă nu este un câine pentru începători. El are nevoie de socializare intensivă adecvată pentru a învăţa să accepte străini, în special în cadrul casei. Fără o socializare timpurie corespunzătoare şi formare a sa, aceşti câini sunt susceptibili de a deveni agresivi faţă de străini şi faţă de alte rase de câini.

Câinii din rasa Mastiff Napoletană au nevoie de multe exerciţii. Ei ar trebui să beneficieze de plimbări lungi de cel puţin două ori pe zi. Domiciliul într-un apartament nu le va face bine deloc, cel mai bine se vor simţi la o casă cu curte. Aceşti giganţi cu păr scurt sunt uşor de întreţinut. Îndepărtaţi părul mort cu o perie de cauciuc măcar o dată pe săptămână.

Atunci când este vreme foarte caldă încercaţi să-i oferiţi unui Mastifful Napoletan un loc cu umbră şi răcoros.

Lucruri esentiale de care are nevoie o pasare

Pasarea din colivie are nevoie de anumite conditii de viata care sa ii asigure un trai fericit , relaxat si indestulat si sa se compenseze astfel lipsa de libertate. Hrana potrivta, spatiul generos sau socializarea sunt esentiale, asa ca iata care sunt sfaturile noastre.

1. Hrana corespunatoare

A oferi pasarii tale hrana corespunzatoare este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poti face pentru ea. Ca si la oameni, pentru pasari este important sa aiba o dieta echilibrata. Pasarile care se hranesc cu seminte nu ar trebui sa aiba o dieta care sa contina exclusiv asa ceva. Ar fi bine sa incluzi in alimentatia pasarii cantitati mici de legume si fructe pentru a le asigura necesarul de vitamine si minerale pentru o sanatate buna.
Pasarilor care nu mananca seminte ar trebui sa li se ofere mancare special preparata, care se gaseste in comert impreuna cu anumite fructe si flori.

2. O colivie destul de mare

Aproape la fel de important ca si nutritia adecvata este sa te asiguri ca pasarea ta are o colivie destul de mare si incapatoare. O colivie mica, indiferent de calitatea materialelor din care e facuta, nu este niciodata o idee buna, daca gazduiesti in ea o pasare pe o perioada mai lunga. In afara ca nu le permite sa se miste in voie, o colivie mica poate deveni foarte usor neincapatoare daca vrei sa-ti iei mai mult de o pasare.

Ce faci daca ingheata urechile pisicii?

Pisica este extrem de descurcareata si se adaposteste singura in sezonul rece - cand insa temperaturile sunt extreme, este indicat ca si stapanii sa isi ia precautii si sa stie ce sa faca in caz de urgenta.

Partile cele mai sensibile ale corpului pisicii sunt urechile si pernutele labutelor, iar in acestea pot aparea degeraturi .

Degeraturile apar daca animalul este expus la temperaturi extrem de scazute si la vant puternic o perioada mai lunga,

Primul pas pentru a ajuta o pisica ce sufera de degeraturi este sa fie scoasa din frig.

Reincalzirea zonelor afectate trebuie sa se faca treptat, pentru a nu o supune unui stres suplimentar. Pisica poate fi acoperita cu o patura incalzita, daca permite, sau poate fi pusa langa un calorifer , fara sa fie lipita de el.

Pisica nu trebuie sa fie pusa direct langa sursa de incalzire, pentru a preveni arsurile.

16 semne ca dragostea ta pentru pisici este exagerata

Pisicile au darul de a ne face sa le adoram si sa nu ne mai saturam de ele. In plus, sunt asa de cuminti, docile si linistite, incat poti avea impresia ca una nu este niciodata indeajuns pentru un iubitor adevarat de pisici si uite asa risti sa-ti transformi casa intr-un rai pentru pisici si sa fii considerat deplasat.

1. Nu te poti abtine sa nu salvezi fiecare pisica intalnita pe strada. Nu ar fi nimic rau in asta, numai ca uiti sa le mai gasesti alt camin si raman toate pe canapeaua ta, pana la urma.
2. Nu mai concepi sa inviti la tine sau sa te vezi cu persoane care iti amintesc mereu ca ai prea multe pisici.
3. Cand iti developezi ultimele poze facute, nu vezi nici macar un picior de om. Toate sunt populate de animalute blanoase si mieunatoare.
4. Ai mai multe pisici decat un petshop si ladita de nisip in fiecare camera din casa.
5. Iti stii fiecare pisica dupa nume, zodie, data nasterii si preferinte alimentare, insa incepi sa uiti de prietenii din lumea umana.
6. Ai prefera sa urmaresti la nesfarsit spoturi publicitare decat sa deranjezi o pisica adormita peste telecomanda.
Anunturi Google

Germania Babyneo Shop
Lapte Aptamil, Hipp, Nestle scuteceShipping from Germania to EU - www.babyneo.de

7. Porti in geanta o punga plina cu resturi alimentare cu care hranesti toate pisicile intalnite pe strada.
8. Te opresti si vorbesti cu pisicile, chiar daca esti deseori ironizata pentru acest obicei.
9. Cand ajungi la munca, toata lumea incearca sa indeparteze firele de par de pisica de pe tine, pentru ca tu nu mai reusesti de una singura.
10. Iti alegi prietenii in functie de cat de mult iubesc pisicile.
11. Tinzi sa monopolizezi fiecare discutie si sa o aduci catre subiectul pisici.
12. Consideri pisicile copii tai si numai asa vorbesti despre ele. Nu-ti pasa daca altii nu te inteleg.
13. Colegii de la munca nu te mai intreaba cum ti-ai petrecut weekendul, ci ce mai fac pisicile tale.
14. Cheltuiesti lunar sume exorbitante in petshopuri pe jucarii si accesorii pentru pisicute.
15. In casa ta troneaza un imens loc de joaca pentru pisici, fix in mijlocul sufrageriei.
16. Pisicile au voie sa se suie pe masa din bucatarie, la fel ca si in patul tau si ti se pare perfect normal ca doar e si casa lor.

[ FOTO ] Brian Chan Creation

Brian Chan is an artist and craftsman with more than 10 years of experience at MIT and Mass Art. Some of the specialties he has had over the years are Japanese swords, replica props, and musical instruments. Brian also enjoys designing complex origami (he is currently working on an origami book to be published through Origamihouse Japan) and painting. He works at the MIT Hobby shop, and hopes to continue teaching fine craftsmanship and design in the tradition of his mentors, Ken Stone, Hayami Arakawa, Fred Cote, Toby Bashaw, Mark Belanger, JD Smith (Mass Art) and Jim Kelso (an independent metalworker).

Photo Link

Veveriţa Degu

Veveriţa Degu este un alt animal de companie care începe să fie din ce în ce mai cunoscut şi în ţara noastră. Este un animal foarte sociabil şi poate deveni foarte cuminte dacă este dresat de la o vârstă fragedă.

Unii crescători spun că veveriţa Degu este asemănătoare cu un porcuşor de Guineea, alţii spun că seamănă cu o chinchila, alţii că mai mult seamănă cu un iepuraş, noi spunem că o veveriţă Degu este de sine stătătoare atât ca infăţişare cât şi comportament. Degu este un rozător mic, cu o lungime a corpului de 25 – 31cm şi o greutate de 170 – 300 de grame. Blăniţa sa este de culoare galben-maro în partea de sus şi galben-crem în partea de jos şi cu galben-pal în jurul ochilor. Coada este lungă, subţire, cu păr scurt şi sârmos. Degetele de la picioare sunt de un gri palid.

Din cauza naturii lor sociale ele se simt mult mai bine dacă sunt păstrate cu o altă surată. Acestea sunt jucauşe şi tare curioase. Fără interacţiuni sociale şi oportunităţi pentru exerciţii fizice, pot fi agresive si nevrotice. Veveriţele Degu sunt diurne (active in timpul zilei).

Pentru o veveriţa Degu este necesar să-i asiguraţi o cuşcă destul de încăpătoare pe mai multe niveluri, cum ar fi cele făcute pentru dihori sau chinchilla. Cuştile ar trebui să fie făcute din sârmă, deoarece Veveriţa Degu este o rozătoare avida. În partea de jos a cuştii puneţi un strat absorbant pentru siguranţa animalului vostru de companie. Ca şi în cazul altor animale mici, evitaţi aşchiile de cedru sau pin. Materialele pentru aşternut ar putea fi: ţesături, prosoape de hârtie, fân, hartie mărunţită.

Aceste rozătoare ar trebui să aibă o roată solidă pentru exerciţii. În cuşca lor puteţi pune ramuri groase ce pot fi folosite atât pentru exerciţii (alpinism) cât şi ca oportunităţi de mestecat. Funii groase de bumbac pot fi de asemenea utilizate pentru alpinism. Utilizarea unor boluri grele din ceramică pentru hrană, o sticla cu tub ce poate fi folosită pentru apă sunt idei foarte bune. Asiguraţi-vă că apa din sticlă este schimbată în mod regulat. Ele, în principiu, nu beau mult, dar este important să aibă o sursă de apă proaspătă şi disponibilă în orice moment. La fel ca in cazul chinchilelor, Veveriţa Degu are nevoie de băi regulate de praf pentru a-şi păstra pielea şi blana în stare foarte bună. Oferiţi-le într-un bol praf de baie de chinchilla (nisip) de cateva ori pe saptamană.

Hrana acestor veveriţe este formată dintr-o dietă specială pentru rozătoare şi fân de iarbă sau de lucernă. O varietate de legume proaspete pot fi administrate, în special cartofi dulci (cojiţi şi nefierţi), morcovi, broccoli, verdeţuri, fasole verde, frunze de păpădie. Pentru o rozatoare cum este veveriţa Degu, acestea trebuie să fie oferite în cantităţi mici pentru că pot provoca diaree.

Cacadu negru cu coada albă

Cacadu negru cu coada albă este o specie de papagali unică şi impresionantă. Ei sunt păsări de talie mare şi cu crestele recurbate. Habitatul lor natural se află în Australia de Sud şi de Vest. Se găsesc destul de greu pe piaţă pentru a-l face un companion familiei voastre datorită numărului relativ mic.

Aceşti papagali au o lungime aproximativ de 66-71 cm şi o greutate în jur de 540-790 grame. Durata de viaţă in libertate este de 50 de ani dar în captivitate este mai mică. Masculii sunt negrii pe cea mai mare parte a corpului, excepţie fâcând o zonă albă de pe partea mediană a cozii. La urechi au nişte pete albe. Părţile laterale ale femelei sunt uşor dungate cu alb, iar pata albă de pe ureche este mai mare ca la mascul. Coada are două pene negre pe centru iar restul sunt de culoare albă. Irisul ochilor este de culoare roşie iar picioarele sunt de culoare gri.

Aceşti papagali Cacadu negru cu coada albă sunt blânzi din fire, relativ tăcuţi, excepţie făcând perioada de imperechere. Papagalii Cacadu negru cu coada albă sunt curioşi şi pentru că au un cioc foarte puternic le place să ronţăie tot ce se găseşte prin jur. De aceea este indicat să le asiguraţi mereu jucării, bucăţi de lemn pentru a avea ce ronţăi. pentru a avea ce ronţăi.

Trebuie hrăniţi cu mâncare granulată sau extrudată. Dieta trebuie suplimentată zilnic cu legume şi fructe proaspete pentru o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă. Este recomandat să le daţi o treime de ceaşcă de hrană granulată şi o treime de ceaşcă de legume şi fructe proaspete. Este bine să le mai oferiţi şi 2-3 nuci sau alune obişnuite. Nu sunt predispuşi spre obezitate, rare sunt cazurile cand aceşti papagali se îngraşă. Dacă le oferiţi hrană granulată nu mai este nevoie şi de un supliment de vitamine.

Colivia unui Cacadu negru cu coada albă trebuie să fie foarte mare având în vedere că anvergura aripilor deschise este în jurul valorii de 110cm. O sugestie de colivie ar avea dimensiunile de 2m lăţimea, 2,5m înălţimea şi 3,6m lungimea. Pentru că aşa cum am mai spus, au un cioc extrem de puternic, sârma din care este confecţionată colivia trebuie să fie de minim 3mm.

Papagalii Cacadu negru cu coada albă sunt greu de înmulţit în captivitate. De obicei clocesc 1-2 ouă iar perioada de incubare este de 28-30 de zile. Cutia cuibar ar trebui să aibă dimensiunile de 60x60x120cm, să fie verticală şi deschisă în partea de sus. Aripile la pui le cresc după aproximativ 10-12 săptămâni. Puii vor ajunge la maturitate după 4-6 ani.

Masculii din această specie de papagali pot deveni adeseori agresivi cu perechea lor. Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii trebuie să tăiaţi cu grijă penele de zbor ale masculului Cacadu negru cu coada albă, astfel încât să nu mai poată zbura ci doar să planeze.

Animale de companie de evitat

Pe piaţă se găsesc o varietate mare de animale disponibile pentru cei care doresc să-şi împartă viaţa cu un astfel de suflet.

Există, totuşi, un număr de animale, care ar trebui să fie păstrate numai în circumstanţe speciale şi numai de crescători cu experienţă.

Aceste animale pot fi periculoase atât pentru voi cât şi pentru cei din jurul vostru.

Mai jos vom prezenta (după părerea noastră) un top 5 cu astfel de animale de evitat.

1. Felinele de talie mare

Pume, lei, tigri, leoparzi şi alte feline de talie mare nu pot fi păstrate ca animale de companie. Acestea sunt puternice şi periculoase datorită mărimii lor şi ghearelor de la picioare. Poate vă găndiţi că dacă îi veţi tăia ghearele din carne, nu o să mai fie probleme. Vă înşelaţi! În primul rând, dacă nu efectuaţi corect această operaţiune, felinele, datorită dimensiunilor mari nu vor mai fi în măsură să meargă în mod corespunzător. Plus că felinele de talie mare cum ar fi tigrii îşi ucid prada prin muşcarea gâtului, nu prin sfâşiere cu unghiile.

2. Urşii

În ciuda faptului că urşii pot cântări peste 500 de kg atunci când ajung la maturitate, unii oamenii încă mai cred că pot fi tare drăguţi precum ursuleţii de pluş. Cei drept, puii de urs sunt tare atrăgători şi drăgălaşi pentru oricine, dar ei nu rămân mici pentru mult timp. Atunci când sunt nervoşi sau stresaţi, urşii, se vor ridica pe picioarele din spate şi te pot bate sau chiar omorî doar cu o singură lovitură de labă.

3. Şerpii veninoşi

Aceşti şerpi ar putea ucide dintr-o singură muşcătură, şi nu există la îndemână în cele mai multe cazuri, anti-venin suficient pentru a vă ajuta. Unele cobre pot provoca, de asemenea, durere imensă şi orbire doar prin a scuipa veninul lor în ochii tăi!. Dacă este păstrat într-o casă, trebuie să fie luate măsuri extreme de securitate, atât pentru tine cât şi pentru vecinii tăi. Totuşi dacă vă doriţi cu insistenţă o astfel de vietate, există o mulţime de şerpi de companie disponibili, care nu produc venin, fapt ce-i pot face mai siguri.

4. Primatele

Lemurii, maimuţele, cimpanzeii, babuinii şi toate celelalte animale care se încadrează în această categorie a primatelor nu pot fi adevărate animale de companie, oricât de mult ne-am dori noi. Ele sunt drăguţe şi “seamănă cu un copil”, dar nu sunt un substitut pentru copii omului. Ele, în principiu, sunt tratate ca nişte bebeluşi, puse în scutece şi plimbate cu căruciorul exact ca un copil mic. Însă dacă se supără ele încep să ţipe şi să arunce, având o adevărată criză de isterie. Dar cea mai mare problemă cu maimuţele de companie este faptul că acestea pot avea o ieşire violentă, muşcând proprietarul, fără avertisment. Totodată ele pot transmite boli precum hepatita A şi HIV-1, virusul care provoacă SIDA.

5. Lupii

De-a lungul timpului, oamenii au reuşit să domesticească câinii dar lupii şi strămoşii lor au fost prea sălbatici pentru a trăi alături de ei. Lupii au fost şi vor rămâne animale sălbatice. Ei acţionează după instinctele lor. Vânează atunci când le este foame, se joacă atunci când doresc acest lucru şi dorm în restul zilei. În cazul în care se simt ameninţaţi, ei vor ataca. Atacă în haită şi pot ucide de exemplu un cerb ajuns la maturitate fără probleme. Ca şi felinele de talie mare, ei sunt foarte greu de domesticit şi nu poţi fi sigur că ai reuşit pe deplin acest lucru.

[ FOTO ] ALMA , 2 ani : LA MULTI ANI !

Azi , ALMA , implineste doi ani ! Este 7 februarie ...

La multi ani,  sa-ti reuseasca demersurile in care te-ai bagat de ceva vreme,
mai putin egocentrism pe viitor si cand ne-om auzi sa stim diferentia lucrurile!

----------------

Nu misca ,revin !

Pisica Nebelung

Pisica Nebelung este o rasă nouă şi rară de pisică domestică.

Pisicile fondator al acestei rase sunt doi fraţi, un mascul (Siegfried) şi o femeie (Brunhilde). Aceste două pisici au fost puii rezultaţi dintr-o încrucişare între o pisică domestică Shorthair negru şi un motan care semăna cu Albastru de Rusia. 

Seigfried sa născut în august 1984 şi Brunhilde circa 5 luni mai târziu.

Numele Nebelung vine de la cuvântul german Nebel (ceaţă) şi o epopee-legendă Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied) care ar trebui să reprezinte blana pisicii albastre şi mătăsoase. De altfel, şi numele pisicilor sunt personaje din această epopee războinicul german Siegfried şi regina islandeză Brunhilde.

Atunci când spunem pisica Nebelung, ne gândim imediat la o pisică cu corp lung, picioare lungi, păr lung şi coadă lungă. Pisicile din această rasă cântăresc în jur de 4-6 kg iar durata de viaţă este de peste 16 ani. Ochii uşor ovali sunt de culoare verde-viu, sau uneori, de un galben-verde. Urechile sunt mari şi bine proporţionate pe cap. Corpul lung, robust şi bine musculos este acoperit de o blană moale, dublă şi mătăsoasă.

Pisica Nebelung are blăniţa frumoasă de culoare gri sau albastru înclinat către argintiu. Masculii şi într-o măsură mai mică femelele au un guler în jurul gâtului. Blana de pe coadă este mai lungă decât cea de pe corp. Smocuri de blană sunt găsite în spatele urechilor şi între degetele de la picioare. Blana ajunge la dezvoltare deplină în aproximativ doi ani. Este atât de deasă încât implică o periere de cel puţin două ori pe săptămână pentru a elimina părul căzut şi pentru a preveni încurcăturile.

Felinele din rasa de pisica Nebelung sunt vioaie, jucăuşe, afectuoase, blajine şi inteligente. Personalitatea pisicii, manierele sale, reflectă întotdeauna nivelul ridicat de inteligenţă adesea găsit în această rasă. În ciuda faptului că este o pisică activă, ea poate trăi foarte bine şi într-un apartament sau o casă, fiind un adevarat companion pentru familia voastră. Aceste pisici preferă propria familie şi păstrează de multe ori o distanţă faţă de persoanele necunoscute. Ele preferă sa-şi împărtăşească iubirea şi afecţiunea doar unor persoane bine selectate de-a lungul întregii lor vieţi.

Pisicile Nebelung sunt foarte comunicative şi vor reaminti proprietarilor lor despre problemele pe care le au. Acest lucru se întâmplă de multe ori, deoarece ele sunt foarte pretenţioase cu privire la anumite lucruri, cum ar fi curăţenia din litieră şi hrana din bolul său. Mulţi din cei care posedă o pisică Nebelung spun că de multe ori se comportă ca un căţeluş, fiind extrem de loială stapânului şi familiei lor. Se bucură mereu de un tur al casei alături de persoana sa favorită urmărindu-l din cameră în cameră. Pisica Nebelung este o pisică căreia îi place rutina şi poate necesita un pic de timp să se adapteze la schimbările din gospodărie.

Rasa de Pisica Nebelung este sensibilă şi timidă şi trebuie obişnuită cu răbdare faţă de străini, copii şi alte animale de companie. Atunci când un pisoi Nebelung este introdus în gospodărie ar trebui să se acorde suficient timp pentru a se adapta la configuraţia casei şi la membrii familiei.

Odată ce pisica Nebelung cu păr lung se simte acasă, veţi fi copleşit cu afecţiune şi îmbrăţişări; veţi avea un companion credincios de care nu vă veţi despărţi niciodată.

5 stupide povesti despre pisici

Stiai ca pisicile au fost considerate animale divine de catre egipteni intrucat le protejau recolta de soareci si sobolani? 

In ciuda popularitatii de astazi a pisicilor in randul animalutelor de companie, exista inca multe povesti neadevarate despre ele.

Iata 5 afirmatii stupide despre feline pe care multi le cred adevarate:

1 Pisicile nu sunt afectuoase

Adesea se spune ca pisicile sunt egoiste si nu manifesta afectiune. Nimic mai neadevarat! Felinele dau dovada de afectiune in mod subtil, atingandu-se de picioarele tale, de exemplu.

In plus, atunci cand le mangai incep sa toarca si se simt extrem de bine cand stau in preajma stapanilor preferati.

Mai mult de atat, atunci cand sund despartite de stapanii lor multe pisici intra in depresie si accepta cu greu sa-I inlocuiasca pe cei dragi.

2 Pisicile sunt lase

Sunt multe cazuri de pisici “eroine” aparute in presa, de-a lungul timpului.

Spre exemplu, o pisica din SUA s-a aruncat peste stapana ei surdo-muta si a inceput s-o zgarie pe fata pentru a o trezi intrucat casa era invaluita de un incendiu.

Alte persoane au povestit cum pisica lor a atacat hotul care vroia sa le pradeze casa asemeni unui caine de paza.

In Florida, un pui de pisica si-a salvat stapana de o muscatura de sarpe alertand-o exact in momentul in care era sa fie atacata.

3 Pisicile sunt proaste

Mai multe studii au demonstrate ca pisicile au o abilitate deosebita de evadare si gasesc tot timpul solutiile cele mai potrivite.

De asemenea, pisicile pot invata sa deschida usi, sa-si duca jucariile in gura sau sa aprecieze distanta pana jos astfel incat sa nu se raneasca.

Un alt exemplu pentru a demonstra ca acesta afirmatie nu este adevarat este acela ca felinele stiu exact cand vei veni acasa, cand e timpul sa manance sau sa doarma.

4 Pisicile pot vedea in intuneric

Pisicile nu au fost inzestrate cu puteri supranaturale care sa le faca sa vada obiecte in bezna totala. In schimb, ele se ghideaza cu ajutorul mustatilor.

Au in jur de 30 de fire de mustata care le ajuta sa se orienteze noaptea, chiar si in locuri necunoscute.

5 Pisicile aterizeaza in picioare

Adesea copiii “arunca” pisicile de la inaltime pentru a vedea cum acestea “aterizeaza” in picioare. Pisicile sunt intr-adevar gratioase si agile insa se poate intampla ca acestea sa cada pe-o parte sau sa-si rupa un picior cand sunt aruncate din brate pe neasteptate.

Australian Kelpie

Australian Kelpie este câinele cel mai popular şi de succes câine de pază din Australia. 

Primele date despre acest caine apar în folclorul celt. Legenda spune că primul Australian Kelpie a fost procreat de un Dingo încrucişat cu un Border Collie. Rezultatul a fost un frumos şi inteligent câine negru. Rasa a început să fie cunoscută din a doua jumătate a sec. XIX când a fost dusă în Australia unde a fost şi dezvoltată. În ciuda dimensiunii lor relativ mici, această rasă de caine a fost creată pentru a păzi turmele de vite, oi sau reni.

Australian Kelpie are un corp compact cu o greutate de 15-20 kg, înălţime 43-51 cm şi membre bine dezvoltate. Capul este lung şi îngust asemănător unei vulpi, urechile sunt ascuţite şi drepte iar coada de lungime medie este lăsată în jos. Ochii închişi la culoare sunt asemănători unei migdale. Blana este dublă, alcătuită dintr-un strat scurt şi dens şi un strat dur, impermeabil pentru vreme rea. Se întâlnesc în mai multe culori: negru, roşcat cu cafeniu, ciocolatiu şi albăstrui. Dar se întâlnesc şi exemplare cu pată mare şi albă pe piept sau doar cu câteva puncte albe.

Australian Kelpie sunt câini loiali, prietenoşi, inteligenţi, energici care necesită un loc de muncă provocator pentru a fi adevarate animale de companie. Ei au nevoie să fie stimulaţi, deoarece câinii inactivi şi plictisiţi tind să devină frustraţi, zgomotoşi şi distructivi. Cu dragoste şi atenţie personalizată, ei pot fi foarte liniştiţi şi credincioşi.

Australian Kelpie este manierat, rareori afectuos şi de obicei se ataşează de o singură persoană. Este extrem de devotat şi prietenos faţă de stăpân. Australian Kelpie se înţelege bine cu copii cu care a crescut. Nu este agresiv faţă de oameni, dar îşi va păzi şi proteja familia şi teritoriul, indiferent de risc.

Proprietarii blânzi nu se vor împăca prea bine cu această rasă. Un câine Australian Kelpie are nevoie de un proprietar care ştie să afişeze un calm natural, dar ferm, care să aibă autoritate asupra câinelui în orice moment. Dacă nu aveţi timp pentru a lucra intens şi de a exersa cu câinele tău, sau nu înţelegeţi pe deplin instictele canine şi nevoia lor de a fi conduşi, această rasă de caine nu este pentru tine.

Trebuie să facă o mulţime de exerciţii de stimulare mentală pentru a rămâne sănătoşi şi sociabili. Uşor antrenabil şi foarte inteligent, câinele Australian Kelpie reprezintă o componentă fundamentală a forţei de muncă australiene. Entuziast şi neobosit la lucru ei sunt gata sa raspundă imediat la orice semnal dat de stăpânul său, chiar şi de la o mare distanţă. Această rasă de câini nu este potrivită pentru o viaţă sedentară şi nu ar prospera intr-un apartament.

Un câine Australian Kelpie este uşor de întreţinut. Un periaj ocazional este tot ce are nevoie. Spălaţi-l numai atunci când este necesar, deoarece Australian Kelpie va elimina uleiurile naturale din stratul rezistent la intemperii şi va usca pielea.