Medicii veterinarii au avertizat dintotdeauna proprietarii de caini ca alimentatia umana este toxica si otravitoare pentru caini, insa putini sunt cei care acorda atentie acestor sfaturi. Iata care sunt cele mai daunatoare alimente pentru caini, dar perfect sanatoase pentru oameni.
1. Oasele
Desi oasele reprezinta cea mai frecventa si dorita recompensa data de oameni cainilor, anual, mii de caini ajung la urgenta din cauza oaselor. In realitate, cainii sunt omnivori, nu carnivori. Majoritatea lor nu pot consuma in siguranta oasele, deoarece acestea se rup in aschii ascutite, in timp ce sunt mestecate, si se infing in tractul intenstinal, provocand rani sau rupturi cauzatoare de moarte, uneori.
Oricat ar fi de placute de caini, oasele ar trebui scoase complet din alimentatia lor, iar topul celor mai periculoase oase este pui, porc si vita.
2. Ciocolata
Cateva inghitituri de ciocolata pot provoca otravirea cainelui tau deoarece ea contine anumite substante care sunt absorbite mult mai lent la caini, devenind astfel deosebit de toxice. Rezultatele unei jumatati de ciocolata oferite unui caine de talie medie sunt: cresterea ritmului cardiac, stimularea excesiva a sistemului nervos central, contractia arterelor, iar simptomele sunt voma, diaree , neliniste, agitatie, lesin si chiar moarte, la numai patru ore dupa consumarea ciocolatei.
3. Lapte si branza
Ca si oamenii, multi caini au intoleranta la lactoza si fac diaree daca vor consuma lapte. Cainii nu au enzima necesara pentru a procesa enzima din lapte, iar reactia organismului lor va fi voma, diaree si multe late probleme gastro-intestinale. Chiar daca vezi ca ii plac produsele lactate si te gandesti ca a fost crescut cu lapte, deci nu ar putea sa-i dauneze, abtinete-te sa-i dai lapte si branza.
Branza este mult prea bogata in grasimi si consumarea ei poate duce la pancreatita, care poate deveni o afectiune fatala, ducand la o moarte dureroasa.
4. Ceapa si usturoi
Celulele rosii in numar foarte mic la caine pot fi rezultatul unui regim alimentar, in care ai mai "scapat" ceapa si usturoi, doua alimente deosebit de otravitoare pentru caini. Ingredientele toxice aflate in acestea pot duce rapid la voma si diaree, iar, in timp, la anemie, respiratie grea, stare de lesin si moarte.
Alte alimente otravitoare: struguri, strafide, avocado, iaurt, drojdie sau bicarbonat, cofeina, sunca.
Ambasis Lala sau Chanda Lala
Datorită transparenţei corpului, Ambasis Lala mai este denumit de către acvarişti şi “peştele sticla”. Ambasis Lala este un peşte de talie mică cu o lungime de aproximativ 4-5 cm, masculul având înotătoarea anală şi dorsală de un colorit gălbui tivit cu o tentă albăstruie.
Datorită mobilităţii deosebite a acestui peşte, trebuie să le asiguraţi un acvariu de dimensiuni mai mari, iar pe fund să le puneţi nisip grosier spălat anterior. Apa să fie bine oxigenată, iar temperatura să se încadreze între 20-24°C cu o duritate ce variază între 9-23°DG. Apa poate să provină şi de la robinet dar la fiecare 10 litri de apă adăugaţi câte o linguriţă de sare. Această specie de peşti are o reacţie adversă la apa cu un pH acid. Ei preferă apa neutră, uşor bazică, cu un pH de 7-7,5.
Este important ca bazinul să fie amplasat într-o încăpere în care razele soarelui să pătrundă nestingherite. Plantele din acvariu care se vor dezvolta normal pot fi: Riccia, Ceratopteris. Hrana administrată unui Ambasis Lala poate fi formată din Cyclops şi Diaptomus.
În perioada de reproducere apa trebuie să fie foarte curată cu o temperatură de aproximativ 26 de grade si cu un nivel scăzut al pH. Acum nu mai este nevoie de a avea pietriş în partea de jos a rezervorului, dar ar trebui să fie cât mai multe plante şi să primească mult timp lumina soarelui. Perioada de reproducere la Ambasis Lala durează cam 3-6 zile, timp în care culoarea se schimbă.
Femela Ambasis Lala depune pe rădăcinile plantelor 9-11 icre la o pontă iar eclozarea are loc după 20-30 de ore. Embrionii se vor dezvolta destul de rapid mai ales dacă le sunt oferite toate condiţiile: apa într-o stare foarte bună. şi hrană. Aceştia vor avea o lungime de 1-2 mm, iar după 4-5 zile vor începe să caute hrana formată din nauplii de Ciclops.
Se dezvoltă destul de repede ajungând la maturitate sexuală la circa 4 luni, iar la 6 luni deja au dimensiunile normale ale unui adult. Ambasis Lala poate avea companie într-un acvariu cu alte specii de pesti ce au un caracter asemănător lor.
CAMELEONUL
Cameleonul este un animal de companie exotic, care în ultimul timp a început să fie destul de cunoscut şi în ţara noastră. Adaptarea unică pentru alpinism, capacitatea unora de a-şi schimba culoarea, sunt caracteristici ce fac cameleonii deosebiţi în lumea animalelor de companie. Aceste reptile trăiesc în Africa – Madagascar, Europa – Spania şi Portugalia şi în sudul Asiei – Sri Lanka.
Cameleonii variază foarte mult în dimensiune şi structura corpului. Astfel în funcţie de subspecii, lungimea totală maximă variază de la 3,3 cm (Brookesia Minimele fiind una din cele mai mici reptile de pe pamânt) până la 68,5 cm (Furcifer Oustaleti). Cameleonul este zigodactil: pe fiecare picior, cele cinci degetele de la picioare sunt contopite într-un grup de două şi un grup de trei, oferindu-i piciorului un aspect de cleşte. Fiecare deget de la picior este echipat cu o gheară ascuţită pentru a obţine tracţiune pe suprafeţele lemnoase ale copacilor.
Ochii acestor reptile sunt o altă caracteristică distinctivă. Ei se pot roti la 360 de grade şi se pot concentra separat mişcându-se independent unul de celălalt, pentru a observa două obiecte diferite în acelaşi timp. Atunci când prada este vizualizată, ambii ochi pot fi concentraţi în aceeaşi direcţie, oferindu-i o viziune stereoscopică şi o percepţie exactă a lungimii până la ea. Cameleonul are o vedere foarte bună pentru o reptilă, permiţându-i să poată vedea insecte mici, de la o distanţă de 5-10 m.
Cameleonul mai are încă o caracteristică ce-i face unici în lumea lor – limba. Limba se extinde, mai repede decât ochiul omenesc poate vedea, la lungimi de două ori mai mari decat corpul său. Este un aranjament complex de oase, muşchi şi tendoane care înşfacă prada în aproximativ 30 de miimi de secundă. La vârful acestei limbi elastice există un mucus gros care formează o ventuză. După ce vârful se lipeşte de un element al prăzii, este trasă rapid înapoi în gură, unde cameleonul cu maxilarele sale puternice, zdrobeşte şi consumă hrana.
În ciuda celor două caracteristici unice din lumea reptilelor, cameleonul este cel mai bine cunoscut pentru capacitatea lor de a-şi schimba culoarea. Exemplarele tinere de obicei, au o culoare gri mat spre maro, nuanţe care se pot schimba doar un pic. Dar de la aproximativ 5 luni, cameleonul are abilitatea de a-şi schimba culorile într-o gamă mai largă, inclusiv verde, verde albastru, turcoaz si negru. Culorile se schimbă ca raspuns la excitare, stres, temperatură, condiţii de iluminare, prezenţa unui alt cameleon, şi alte influenţe ce pot aparea în viaţa lor.
Cercetările sugerează că semnalizarea socială a fost principalul motiv din evoluţia schimbării culorilor, iar camuflajul a evoluat ca o preocupare secundară.
La polul opus – o stare de spirit de bine, de fericire este prezentă atunci când cameleonul reflectă culorile strălucitoare.
Papagalul Ara cu guler galben
Ca poziţionare pe glob, habitatul lor natural se găseşte în nordul şi estul Boliviei, estul Braziliei, sudul şi nordul Paraguayului şi nord-vestul Argentinei. Numele vine de la gulerul galben ce se extinde şi în partea din spate a gâtului. Aceşti papagali au un grad de vorbire limitat dar sunt nişte păsări de companie minunate datorită caracterului lor vesel şi jucăuş.
Sunt asemanători la culoare cu papagalii Ara cazoni (milităroşi), doar că fruntea lor este de culoare gri închis. Pielea facială este albă şi are pene negre ce formează linii. Marginile aripilor sunt albastre, în principal pe penele primare. Papagalul Ara cu guler galben are coada lungă şi conică de culoare albastră la vârf şi devine brun-roşcat spre bază. Partea inferioară a cozii şi a penelor de zbor este de culoare galbenă. Picioarele sunt de culoare roz, iar ochii sunt portocalii.
Pentru cei care îşi doresc o pasare de apartament mai mică, Papagalul Ara cu guler galben este ideal. Sunt foarte inteligenti şi prietenoşi dorindu-şi mereu atenţie şi chef de joacă cu ei. Cu o dispoziţie bună spre învăţare şi răspunzând bine la comenzi sunt ideali pentru începători. Tipic papagalilor Ara, ei pot fi uneori şi irascibili, preferând doar o singură persoană de care să asculte. În ciuda dimensiunii lor mici pot avea o voce puternică şi dură.
Toţi papagalii Ara au nevoie de multă energie ca să fie sănătoşi, de aceea trebuie hrăniţi cu o dietă granulată sau extrudată iar suplimentar să li se dea fructe şi legume proaspete. Pentru menţinerea în stare bună a penajului este necesar ca periodic să li se facă baie sau duş. Dacă este cald, puteţi scoate colivia afară ca să-i faceţi duş iar apoi să-l lăsaţi să se usuce în razele solare. Deoarece papagalul Ara cu guler galben este o pasare zburătoare puternică trebuie să-i tăiaţi cu grijă o parte din penele principale de zbor astfel încât doar să planeze.
Colivia trebuie să fie mare şi spaţioasă pentru ai permite mişcarea în bună voie cu dimensiuni de cel puţin 90x90x180cm. Sezonul de împerechere al acestor păsări este de obicei primăvara şi începutul verii. Clocesc 2-4 ouă iar perioada de incubaţie sete de 23-27 zile.
Papagalul Ara cu guler galben în privinţa cutiilor ciubar, se simte mai bine în unele care să aibă dimensiunile de aproximativ 30x30x60cm. Un culcuş excelent pentru cuib ar fi talaşul de pin.
Asemănări şi diferenţe între un hamster şi un gerbil
Una dintre diferenţele principale între hamster şi un gerbil este nevoia de socializare. Gerbilii în sălbăticie, pentru cea mai mare parte a timpului, trăiesc în grupuri.. Astfel gerbilii solitari în cuşcă pot fi destul de nefericiţi. Deci, dacă vă hotărâţi spre a cumpăra gerbili, pentru a nu suferi de singurătate este indicat să fie măcar două exemplare. Dacă cineva doreşte să aibă gerbili dar să nu fie o familie, atunci este indicat să aleagă doi gerbili de sex masculin. Asta pentru că femelele tind să fie mai agresive una cu alta iar barbaţii se înţeleg mult mai bine. Cu toate acestea, atunci când îi obţineţi, este mai înţelept să vă luaţi gerbili mai tineri pentru o adaptare mai uşoară.
Hamsterii dimpotrivă, tind să nu aibă nevoie de un prieten în captivitate. Deci, dacă se caută un animal de companie mic şi singur, hamsterul poate fi cea mai bună alegere. Femelele hamsteri (la fel ca la gerbili) tind sa fie agresive între ele, de aceea este recomandat să se evite o cuşcă cu doi hamsteri de sex feminin împreună. Doi hamsteri de sex masculin sunt ideali.
O altă mare diferenţă între un hamster şi un gerbil este perioada de dormit. Hamsterii sunt nocturni, şi vor petrece cea mai mare parte a zilei dormind. Gerbilul captiv este diurn, şi prin urmare nu va perturba somnul cuiva prin amestecarea sau săparea de canale şi cotloane în jurul locului de dormit din cuşcă. Concluzia, gerbilului îi place mai mult să se joace în timpul zilei, în timp ce hamsterul nu poate fi atât de fericit cînd îl veţi trezi pentru câteva runde de joacă.
O altă mare diferenţă între un hamster şi un gerbil este perioada de dormit. Hamsterii sunt nocturni, şi vor petrece cea mai mare parte a zilei dormind. Gerbilul captiv este diurn, şi prin urmare nu va perturba somnul cuiva prin amestecarea sau săparea de canale şi cotloane în jurul locului de dormit din cuşcă. Concluzia, gerbilului îi place mai mult să se joace în timpul zilei, în timp ce hamsterul nu poate fi atât de fericit cînd îl veţi trezi pentru câteva runde de joacă.
Hamsterul şi gerbilul mănâncă practic acelaşi regim alimentar. Cu toate acestea, gerbilul este predispus la dureri de burtică sau chiar diaree datorită unui exces de legume verzi sau fructe. Cei mai mulţi gerbili se bucură de fructele şi legumele pe care i le daţi, dar acestea trebuie să fie întodeauna într-o cantitate mică.
Ambele animaluţe de companie au nevoie de o mulţime de exerciţii. O roata este benefică atât pentru hamster cât şi pentru gerbil. Atenţie, roata să fie compactă şi nu cu spiţe în care şi-ar putea prinde coada sau picioruşele. Gerbilul prezintă un risc mai mare de deshidratare la temperaturi mai mari. Astfel, este indicat ca în acvariul sau cuşca lui să fie o temperatură de aproximativ 20-25°C.
Atât hamsterul şi gerbilul pot fi uşor obişnuiţi să nu muşte atunci când îi scoateţi din căsuţa sa. Cu toate acestea, hamsterul este un pic mai predispus la muşcătură. Acest lucru poate apărea în cazul în care animalul de companie este speriat brusc sau în cazul în care este trezit dintr-un somn adânc. Aceste specii de rozătoare au aceeaşi durata medie de viaţă, de aproximativ trei ani. S-au întâlnit şi cazuri când au trăit chiar şi până la şapte ani, dar mai rar.
Burmila
Burmila este o rasă de pisică domestică care îşi are originea în Regatul Unit. În anul 1981, Miranda Bickford-Smith a achiziţionat un motan Persan Chinchilla pe nume Sanquist pentrul soţul ei. Acasă mai aveau o pisică Birmaneză pe nume Faberge. La un timp, Faberge a intrat în călduri şi a fost izolată. Într-o noapte uşa a fost uitată deschisă şi cele două pisici de rasă s-au întâlnit. Rezultatul au fost patru puiuţi adorabili cu părul scurt, cu un temperament ca al birmanezei şi culorile blăniţei ca al chinchilla. Încrucişările repetate au dat naştere la o nouă rasă – rasa de pisici Burmila.
Această rasa de pisică este de mărime medie şi tinde să cântărească în jur de 7-8 kg. Masculul Burmila este mai mare decât femela. Corpul este puternic, musculos, cu faţa rotundă, botul scurt şi turtit. Ochii acestor pisici sunt o caracteristică uimitoare prin forma migdalată pe care o au. Ei pot fi orice nuanţă de verde închis dar se mai întâlnesc şi de culoare auriu sau galben. Uneori ochişorii sunt punctaţi sau au chiar câteva pete de culoarea chihlimbarului.
Pisicile Burmila au o blană scurtă, asemănătoare cu birmanezele, dar mai moale şi mai mătăsoasă. Pot avea mai multe nuanţe de culori: negru albastru, maro, ciocolatiu şi lila. La naştere pisoii de Burmila pot fi de culoare foarte închisă, cu unele marcaje distincte care dispar foarte repede de pe corp, sau aproape albă, caz în care culoarea începe să apară în câteva zile.
Burmila este o pisică prietenoasă şi sociabilă, care a moştenit caracteristici uşor modificate de la ambii părinţi. Nu este la fel de zgomotoasă ca o pisică birmaneză, dar este mult mai aventurosă şi curioasă decât un persan Chinchilla. Sunt pisici foarte vorbăreţe, dar nu atât de vocale ca o pisică siameză de exemplu. Ele vor începe să miaune doar atunci când îşi doresc atenţia ta sau când le este foame. Sunt ideale pentru o familie care stă mai mult pe acasă. Asiguraţi-vă că pisica voastră are spaţiu suficient în interiorul casei, cu locuri special amenajate pentru zgâriat, cu locuri aranjate pentru dormit, cu jucarii adecvate şi o cutie cu nisip bine întreţinută.
Având în vedere că rasa Burmila este mai moale din fire şi foarte prietenoasă, este bine de a le proteja de alte pisici sau alte animăluţe din casă. Sunt animale de companie ideale pentru orice familie fiind foarte prietenoase şi jucăuşe cu membrii săi. Necesită o îngrijire minimă, deşi ar trebui să fie periată măcar de două ori pe săptămână.
Cadouri perfecte pentru iubitorii de animale
Prietenii tai iubitori de animale merita un cadou deosebit de Sarbatori. E cazul sa incerci sa fii creativ si sa alegi un cadou original, fara sa spargi pusculita.
De multe ori, cei care iubesc animalele sunt nefericiti atunci cand le vad ca traiesc pe strada, abandonate: de aceea, cel mai bun cadou este o donatie in numele sau pentru un ONG care se ocupa cu salvarea animalelor.
Un alt cadou ideal este o rezerva consistenta de mancare pentru animalul sau. Acest cadou poate fi oferit insa doar cu conditia sa afli exact care este mancarea preferata a animalului.
O alta idee interesanta sunt hainutele pentru animale cu tema de sarbatori, pentru catel sau pisica. Asta numai in conditiile in care animalul este sociabil si poate sa poarte hainutele, deoarece nu toate animalele suporta astfel de distractii.
De multe ori, cei care iubesc animalele sunt nefericiti atunci cand le vad ca traiesc pe strada, abandonate: de aceea, cel mai bun cadou este o donatie in numele sau pentru un ONG care se ocupa cu salvarea animalelor.
Un alt cadou ideal este o rezerva consistenta de mancare pentru animalul sau. Acest cadou poate fi oferit insa doar cu conditia sa afli exact care este mancarea preferata a animalului.
O alta idee interesanta sunt hainutele pentru animale cu tema de sarbatori, pentru catel sau pisica. Asta numai in conditiile in care animalul este sociabil si poate sa poarte hainutele, deoarece nu toate animalele suporta astfel de distractii.
[ FOTO ] Pisica Ragdoll
 |
Pisica Ragdoll este una dintre cele mai mari rase de pisici domestice cu un corp robust, cu pieptul larg, posterioare mari şi picioare bine proporţionate. Aceste pisici au o creştere lentă, ajungând la o maturitate deplină în aproximativ 3-4 ani. O femelă complet dezvoltată cântăreşte de la 3,6 kg la 6,8 kg. Masculii sunt substanţial mai mari, variind 5,4 kg la 9,1 kg sau mai mult. Pisicile Ragdoll au ochii ovali, albaştri cu expresii dulci. Urechile mari, rotunjite sunt stabilite cu o înclinare uşoară înainte. Ca şi la alte rase de pisici, Pisica Ragdoll are un profil curbat, cu aspectul unei “pârtii de schi”, dar cu finalul la partea de sus a capului. Coada stufoasă are o textură moale care se simte precum blana de iepure.
În general, pisica Ragdoll are blana mai lungă în jurul gâtului ca un “guler” şi pe partea din spate a membrelor posterioare denumite uneori “pantaloni”. Blăniţa nu tinde să se mătuiască şi este uşor de pieptănat. O bună pieptănare de două ori pe săptămână este suficient. Cu un pieptene de calitate se va îndepărta părul, pentru a preveni încâlcirea şi a ajuta la eliminarea ghemotoacelor de păr.
În cele mai multe asociaţii, Pisica Ragdoll este acceptată în 3 modele şi 4 culori. Cele trei modele sunt “colorpoint”, “mitted” şi “bicolor”.
- “colorpoint” atunci când pe un corp de o nuanţă mai deschisă se găsesc puncte mai întunecate pe urechi, coadă, faţă şi picioare.
- “mitted” are puncte întunecate dar într-o nuanţă mai uşoară ca o “colorpoint” şi cu alb pe lăbuţele din faţă, pe picioruşele din spate şi pe bărbie.
- “bicolor”, are puncte întunecate pe urechi şi pe coadă si un semn în forma literei „V” intors la nivelul feţei. Culoarea năsucului este roz.
Cele patru culori sunt seal (foca), ciocolatiu, gri-albastrui şi liliachiu. Pisoii sunt complet albi la naştere si poate dura până la trei ani pentru a ajunge la culoarea matură.
Aceste pisici sunt animale de companie minunate. Sunt jucăuşe, dar nu sunt hiperactive şi se bucură din plin de timpul liniştit petrecut alături de prietenii săi umani. Afectuoase dar fără a fi prea solicitante, pisica Ragdoll nu-şi doreşte nimic mai mult decât să fie alintată şi răsfăţată.
Pisica Ragdoll este bine-cunoscută pentru adaptarea cu uşurinţă la mediului său de viaţă inţelegându-se bine cu copii şi adulţi, precum şi pisici, câini şi alte animale de companie. Vocile lor sunt de obicei moi şi uşoare, chiar şi la ora cinei.
Cu toate este o pisică de talie mare, Pisica Ragdoll are un caracter docil, în cazul în care este atacată aceasta nu ripostează pentru a se apăra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
