[ FOTO ] ALMA : AMINTIRI

[ FOTO ] Guess What ?

Can you guess what is this? 

Dog's First Haircut — Quebec Society for the Protection of Animals (SPA) had to clean up a stray dog that was extremely dirty. The hair of the animal was so long that the dog seemed to double its size.

via — link

Perioade critice la câini

Multe persoane care dobândesc câini, cu vârsta de şase luni, opt luni, un an sau chiar doi ani, sunt uimiţi să afle că între câinii lor şi stăpân nu se crează mai mult de o legătură emoţională. Ei sunt timizi, ceea ce duce de obicei la o caracteristică cunoscută sub numele de frica-muşcă. Studiile ştiinţifice au arătat că există mai multe perioade critice în viaţa unui căţeluş. În aceste faze ale dezvoltării mentale, condiţiile nefavorabile ar putea afecta emoţional un caine pe viaţă. În schimb, condiţiile pozitive din timpul acestor etape, vor produce câini de cel mai înalt nivel mental şi social.

Perioada neonatală cuprinde perioada de la naştere la 12 zile. Ca rezultat al multor ani de cercetare ştiinţifică a fost stabilit faptul că prima perioadă critică acoperă primele două săptămâni de viaţă ale caţelului. În această perioadă, capacitatea mentala a caţelului este aproape egală cu zero, iar caţelul reacţionează numai la nevoile sale de căldură, mâncare, somn şi mama acestuia.

Perioada de tranziţie cuprinde perioada din a 13-a până în a 21-a zi când ochii şi urechile deschise ale puilor încep încet să răspundă la lumină, mişcare şi sunet. Căţeluşii devin mai mobili, creşte gradul de conştientizare a împrejurimilor. Puii pot începe în această perioadă să alerteze prezenţa umană. Aceasta este încă o reacţie la stimuli, mai degrabă, decât o legătură socială sau ataşament emoţional.

Perioada de sensibilizare şi socializare canină cuprinsă între ziua a 21-a şi ziua a 49-a. În ziua a 21-a toate simţurile căţelului încep să funcţioneze. Simţurile au fost prezente şi până atunci, dar au fost într-o stare latentă. Caţeluşii sunt pe deplin în alertă la mediul lor şi vor tresări la sunete şi mişcări bruşte.. În acest timp ei sunt capabili să recunoască oamenii semnificativi după miros, imagine şi sunet. Legaturile sociale încep să apară în cursul acestei perioade.

Puii sunt mai activi şi se deplasează bine pe picioarele lor. Această perioadă este una a schimbărilor fizice rapide. Există, de asemenea, schimbări semnificative în undele creierului, puii sunt acum capabili să înveţe din experienţe şi să-şi păstreze ceea ce au învăţat. Acum ei vor învăţa lecţia cea mai importantă din viaţa lor, disciplina. În această perioadă critică ei trebuie să rămână cu mama lor.

Perioada de socializare umană cuprinsă între ziua 50 şi ziua 84. În această perioadă este cel mai bun moment pentru a plasa un căţel în noua sa casă. De acum până în săptămâna 16-a vietii caţelului, caracterul său de bază este stabilit de ceea ce i se predă. Aceasta se va aplica în special la atitudinea lui faţă de oameni şi faţă de capacitatea sa de a servi. Este o perioadă bună în care poate interacţiona şi cu alţi oameni de vârste diferite. Poate fi supus la fel şi fel de experienţe cum ar fi plimbări, mers pe scări, mers la medic, obişnuirea sa cu zgomotul cotidian.

În această fază există şi o subperioadă numită perioada de imprimare a fricii între ziua a 50-a şi a 70-a. Experienţele dureroase şi traumatizante a unui căţel în această perioadă pot să-l afecteze toată viaţa. Este prea bine cunoscut faptul că un câine va dezvolta un răspuns de evitare dacă este supus unor traume fizice sau psihice în această perioadă. Încercaţi să evitaţi orice situaţie stresantă prntru căţel chiar si în situaţiile banale pentru voi, căţelul putând percepe altfel situaţia. Este o perioadă bună în care puteţi foarte uşor sa-l dezobişnuiţi sa facă lucruri nepermise cum ar fi să accepte hrana de la străini, să facă ferfeniţă pantofii, să roadă cablurile, etc.

Perioada de stabilire a ierarhiei începe din ziua a 85-a până în ziua a 112-a. În această fază a vieţii sale, câinele va încerca să preia controlul folosind întregul său arsenal: să muşte, să latre mai tare, să mârâie. Când vă este adresat acest comportament treebuie să-l descurajaţi cu multă fermitate. Pentru el este foarte important să ştie cine este şeful grupului. Dacă nimeni din familie nu preia această sarcină, câinele trece la şefie fără să stea prea mult pe gânduri.

[ FOTO ] Gerbilii

Gerbilii sunt mamifere mici, tipice regiunilor îndepărtate şi aride din Asia, Africa şi Europa de Est. Aceste animăluţe sunt similare cu alte rozătoare, cum ar fi şoarecele săritor şi şobolanul cangur, dar dimensiunea corpului, membrelor şi săriturile nu sunt la fel de exagerate. Se spune că rozătoarele mici au printre cele mai graţioase mişcări.

Gerbilii sunt destul de mici, cu o lungime medie a corpului de 12 cm şi o greutate care variază între 52-135 de grame. Coada lungă de aproximativ 12 cm este acoperită complet cu păr, iar la capăt are un smoc mic de blană. Coada ajută gerbilii la menţinerea echilibrului. Membrele anterioare sunt mai scurte decât cele posterioare, folosindu-se de ele pentru a se hrăni. Cele posterioare sunt puternice pentru a-i ajuta la sărit şi la luarea poziţiei în două picioare ca o adevărată veveriţă. Gerbilii au, în general, culoarea părului cenuşiu roşcat, dar se întâlnesc şi gri, negru sau alte variaţii de culori.

Prietenoşi, curioşi din fire, inteligenţi, rapizi, gerbilii sunt fascinanţi atât pentru copii cât şi pentru adulţi. Sunt animăluţe curate, fără miros şi de asemenea uşor de întreţinut. Gerbilii sunt mult mai activi în timpul zilei şi într-o mică măsură în timpul nopţii. Gerbilii nu sunt animale prea răsfăţate, dar ca orice animal de companie îşi doresc puţină atenţie din partea ta. Au nevoie de adăpost, hrană şi apă, cerinţe care sunt uşor de satisfăcut. În cazuri deosebite, gerbilii pot fi lăsaţi nesupravegheaţi mai multe zile, cu condiţia să le puneţi suficientă mancare şi apă.

Dacă ajunge la vârsta de o lună, cel mai probabil, un gerbil poate avea o viaţă lungă şi sănătoasă. De aceea când vă luaţi unul să vă luaţi o marjă de siguranţă achiziţionându-l la o vârstă de aproximativ şase pânâ la opt săptămâni. La această vârstă gerbilii sunt deja destul de puternici, nu sunt nervoşi, iar aspectul şi acţiunile lor vor fi mult mai distractive. Deoarece în sălbăticie trăiesc în colonii, se recomandă să nu vă luaţi doar unul ci o pereche (recomandat de acelaşi sex pentru a preveni o înmulţire excesivă).

Căsuţa lor poate fi o cuşcă pentru animale mici, un acvariu cu un volum de 40 de litri sau chiar o colivie mai mare pentru păsări. Dacă e un acvariu sau o colivie cu partea de sus deschisă, este indicat să o acoperiţi pentru a nu lăsa intruşii să pătrundă la gerbili. Materialul pentru pat trebuie să fie plasat pe podea într-un strat de aproximativ 5-8 cm. Acest material trebuie să fie curat, absorbant, fără praf şi non-toxic. Aşchii mici de lemn de pin, rumeguş, iarbă, frunze sau alte materiale luate de la magazine specializate sunt potrivite pentru paturi.

Gerbilii sunt hrăniţi cu mâncare specială, granulată luată de la pet-shopuri. Aceste granule conţin sortimente de cereale precum grâu, porumb, ovăz, orz, seminţe de floarea soarelui, seminţe de dovleac, arahide, fulgi şi legume. Cantitatea de alimente necesară este ceva care se învaţă din experienţă. În general, o lingură pe zi pentru adulţi şi aproximativ jumatate pentru un animal tânăr, trebuie să fie suficientă. Gerbilii voştri trebuie să aibă întodeauna apă curată şi proaspătă.

[ FOTO ] A Tiny Squirrel Is Ghulam Nabi Azad's Close Friend

New Delhi, Dec 2: Union Health Minister Ghulam Nabi Azad has a tiny squirrel who is his close friend at his official residence here.Nearly three and a half months ago, two offsprings of a squirrel suddenly fell from a tree inside their residence. One died, and Azad's daughter adopted the other one. At that time, the offspring's eyes had not opened. 09 more images and video after the break...

Azad and his children took care of the squirrel, and now the animal has become the family's constant companion. The squirrel has its daily lunch, dinner and breakfast with Azad. It plays around the house and a spacious cage has been made for the animal to protect it from other predatory animals.The squirrel has made its own nest made of cotton  on top of the wall clock inside the residence. 

Via — Link

72Share

Papagalul Amazonian cu aripi portocalii

Papagalul Amazonian cu aripi portocalii este o specie de papagal care a devenit populară ca pasăre de companie de peste 100 de ani. Cunoscuţi pentru a fi destul de prietenoşi, aceşti papagali sunt uşor de dresat. Sunt păsări inteligente şi curioase, care au tendinţa de a fi mai timide decât alte specii de papagali.  

Papagalul Amazonian poate fi un companion minunat şi va forma rapid o legatură puternică cu proprietarul lor. Aceşti papagali au abilităţi reduse de vorbire dar sunt destul de gălăgioşi.

Papagalul Amazonian cu aripi portocalii este un papagal de mărime medie, îndesat, verde, având o lungime de 27-30cm şi o greutate aproximativă de 340 grame. Feţele acestor papagali amazonieni sunt colorate cu albastru, galben şi uneori portocaliu. Penele de zbor primare şi secundare, sunt verzi cu vârfuri albastre. Penele de la coadă sunt verzi, cu portocaliu pe penele exterioare şi au vârfurile galben-verde.

Papagalul Amazonian cu aripi portocalii este foarte asemănător cu papagalul Amazonian cu frunte albastră, diferenţa o face doar semnul galben de pe frunte înconjurat cu albastru (la Amazonianul cu frunte albastră semnul este albastru înconjurat de galben). Numele lor de “Papagalul Amazonian cu aripi portocalii” vine de la reflexele portocalii ale aripilor, asta fiind o altă calitate ce-i deosebeşte de cei cu frunte albastră, care au reflexe roşii.

Masculii din specia Papagalul Amazonian cu aripi portocalii sunt mai mari decât femelele şi au capete şi ciocuri mai mari. Cei tineri au ochii căprui care se schimbă în galben-portocaliu la maturitate. Când sunt mici, sunt de un verde mai deschis şi au mai puţine culori pe faţă. De obicei, papagalii Amazonieni cu aripi portocalii sunt destul de independenţi şi vor avea un singur favorit în familie. Dacă sunt bine socializaţi de la o vârstă fragedă, atunci îi va trata cu aceeaşi dragoste pe toţi membrii familiei.

Papagalul Amazonian cu aripi portocalii trebuie hrănit cu o dietă granulată sau extrudată. Dieta trebuie suplimentată zilnic cu fructe şi legume proaspete pentru varietate şi dezvoltare psihică. Papagalii Amazonieni cu aripi portocalii au tendinţa de a fi obezi şi au o nevoie crescută de vitamina A. Pentru a combate obezitatea, alimentele bogate în grăsimi cum ar fi seminţele şi nucile ar trebui să fie scoase din alimentaţia lor. Alimentele bogate în vitamina A nu trebuie să-i lipsească de la nici-o masă. Câteva exemple bune din astfel de alimente ar putea fi: morcovii, cartofii dulci, pepenele galben şi piersicile.

Pentru această specie de papagali este necesară o colivie mare care să permită pasării să zboare. Trebuie să li se asigure şi un loc de retragere ca protecţie împotriva nesiguranţei şi fricii. Colivia unui Papagal Amazonian cu aripi portocalii ar putea avea dimensiunile de 240x120x120cm, iar cutia cuibar de 30x30x60cm.

Papagalii Amazonieni cu aripi portocalii sunt relativ dificil de împerecheat în captivitate. Sezonul de reproducere începe din februarie-martie până în iunie-iulie. De obicei clocesc 3-4 ouă, iar perioada de incubaţie durează 24-26 de zile. Puii din specia papagalul Amazonian cu aripi portocalii devin independenţi de la aproximativ 10-12 săptămâni.