PARVOVIRUS - PROGNOSTIC , PREVENIRE SI COMBATERE

TABLOUL CLINIC

Incubaţia în parvoviroza canină este de 7-14 zile. Indiferent de forma de boală, evoluţia
poate fi supraacută, acută, subacută şi cronică.
Forma enterică. Cea mai frecventă formă de boală este cea enterică.
Căţeii sunt trişti, abătuţi, prezintă vomă, inapetenţă, depresie, enoftalmie, iar după 12-24 ore de la apariţia semnelor clinice, apare diareea.
Materiile fecale sunt gleroase, apoase, ca un terci, cu miros pătrunzător, eventual dulceag, apoi devin muco-sangvinolente!
Animalele bolnave cu forme mai lente sunt deshidratate şi prezintă sete exagerată iar către exitus voma este incoercibilă.
Temperatura se menţine normală sau variază în limite apropiate de normal.
În faza de debut a bolii leucocitele scad foarte mult (100 leucocite/mm3) constatându-se o leucopenie severă, apoi progresiv formula leucocitară şi numărul de leucocite se normalizează.
Forma miocardică. Evoluţia parvovirozei în forma miocardică este mult mai rară.
Este aproape exclusivă la căţeii în primele 4-8 săptămâni de viaţă.
Căţeii bolnavi mor rapid, în câteva minute prin colaps şi dispnee gravă (70 % din cazuri).
După vârsta de 8 săptămâni, se constată dispnee, apatie, slăbire, paloarea sau cianoza mucoaselor, tulburări hepatice grave, decubit prelungit, tahicardie, aritmie, puls slab.
Femelele gestante pot prezenta la fătare fetuşi mumifiaţi sau pot făta căţei neviabili, care mor imediat după fătare.

TABLOUL MORFOPATOLOGIC

Prin examenul necropsic în forma enterică se constată enterită sau gastroenterită hemoragică difuză, limfonodulii mezenterici măriţi, edemaţiaţi sau hemoragici, plăcile Peyer necrozate sau hemoragice, splenită hiperplastică şi hemoragii pe splină.
În forma miocardică, cordul este dilatat, în special pe partea dreaptă, miocardul este dungat şi palid, în trahee se găseşte un lichid spumos, pulmonul este edemaţiat, în cavitatea toraco-abdominală este prezent un lichid ascitic iar ficatul este hiperemiat.
Prin examen histopatologic se observă necroza mucoasei intestinale, incluzii intranucleare acidofile în celulele epiteliului intestinal, infiltraţie limfohistiocitară în corion iar în miocard necroze, miocardită 84 limfohistiocitară, infiltraţii limfogliale difuze sau nodulare în substanţa albă de la baza emisferelor cerebrale şi a cerebelului.

DIAGNOSTIC

Se presupune pe tabloul clinico-morfopatologic şi se confirmă prin examen de laborator. Moartea prin colaps la căţeii foarte mici şi diareea hemoragică gravă la cei de peste 8 săptămâni, sunt elemente foarte importante în diagnostic.
În practică, de cele mai multe ori aceste aspecte sunt suficiente pentru a institui tratamentul animalelor bolnave. În laborator se face examen prin imunelectronomicroscopie (IEM) pe probe de fecale şi intestin subţire şi se încearcă izolarea virusului pe diverse culturi celulare primare şi secundare de rinichi de câine sau pisică, pulmonare de pisică şi nurcă, fetale, de splină bovină.
În culturile celulare, deoarece nu prezintă efect citopatic, virusul se poate evidenţia în mod indirect, prin prezenţa incluziilor specifice intranucleare.
Se mai pot folosi tehnicile de HA şi IHA.
Diagnosticul diferenţial trebuie făcut faţă de boala lui Carré, enterita cu Coronavirus, leptospiroză, diverse gastroenterite alimentare şi piroplasmoză.

PROGNOSTIC

În primele două zile de la apariţia semnelor clinice, prognosticul este rezervat.
Apoi, pe măsură ce trece timpul, în cazul în care intervenţia medicamentoasă şi tratamentul au fost corect şi în timp aplicate, prognosticul poate fi favorabil.
In general, daca cainele nu moare in primele doua-trei zile de la contaminarea cu parvovirus, el are sanse mari de supravietuire!
In sfarsit, supravietuind peste cinci-sase zile de la contaminarea cu parvovirus, mai mult ca sigur cainele va supravietui, in cazul in care nu apar complicatii la nivel hepatic, renal sau al miocardului (cazuri rare)!

PREVENIRE

Se vor respecta condiţiile generale de prevenire a bolilor infecţioase, cu accent deosebit pe dezinfecţie, ţinând seama de faptul că virusul este foarte rezistent la condiţiile de mediu.
Se va evita contactul dintre câini sănătoşi şi alţii, a căror stare de sănătate şi status imun nu sunt cunoscute.
La aceste măsuri se adaugă cele imunoprofilactice, folosind vaccinuri vii monovalente sau polivalente, când se urmăreşte prevenirea şi a altor boli frecvent întâlnite la câine.
Dintre vaccinurile mixte, cel trivalent se utilizează în profilaxia bolii lui Carré, hepatitei contagioase şi parvovirozei, iar când este tetravalent, mai conţine antigene pentru prevenirea leptospirozei.
Ţinând seama de faptul că de cel mai 85 multe ori parvoviroza evoluează concomitent sau după infecţia cu Coronavirusul canin, este recomandată vaccinarea iniţială cu un vaccin bivalent Parvo+Corona.

COMBATERE

În focar animalele bolnave se izolează şi se supun tratamentului iar cele clinic sănătoase se vaccinează sau se revaccinează. Tratamentul trebuie instituit rapid.
Prin tratament se urmăreşte combaterea şi prevenirea deshidratării, evitarea eforturilor de a voma, reducerea şi sistarea diareei, oprirea eventualelor hemoragii ale mucoasei intestinale şi creşterea aportului de vitamine şi minerale cu rol în creşterea rezistenţei faţă de prezenţa virusului şi faţă de alte infecţii secundare.
Pentru protecţia mucoasei intestinale şi a ficatului pentru susţinerea cordului şi prevenirea unor complicaţii cardiace şi pulmonare,